Evlavia bucovinenilor către sfântul ivit din meleagurile lor, Ioan cel Nou de la Suceava, a fost încă de la începuturi sinceră și puternică. Doar șederea între credincioși a moaștelor sfântului a fost întreruptă vreme de aproape o sută de ani de vitregia istoriei. De acolo, din îndepărtata Polonie, nu a răbdat să nu se întoarcă la cei care necontenit se rugau la el, ca la un mijlocitor de folos la Dumnezeu.
Poporul român, prin grija, ajutorul și mila lui Dumnezeu, a străbătut un drum lung în multimilenara sa existență, drum străjuit de voievozi viteji care, își apărau țara cu spada duhului creștin și cu sabia în mână, ajutați de curteni și răzeși, gospodari și țărani răbdători care, având o aprinsă credință și nădejde în ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, ardeau plini de dragoste nestinse lumânări și tămâie în jurul raclelor sfinților, pentru multele lor cereri de alinare și întărire în virtutea creștină.
În dulcea Bucovină, unde sunt însemnele ilustrelor modele de statornicie, virtute și frumos, care au ținut vie și curată flacăra tradițională și sfântă evlavie românească spre care ne întoarcem mereu spre a-i învăța cadențele grave, încă din zorii constituirii Țării Moldovei, se poate vorbi de cinstirea moaștelor Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou, a cărui mucenicie s-a petrecut pe teritoriul Moldovei, la Cetatea Albă, și care pentru multe veacuri au fost și vor fi speranță și sprijin acestei țări creștine.
În fața acestor sfinte moaște creștinii simt cu adevărat ce înseamnă sfințenia, o cunună dumnezeiască pe fruntea ostenitorilor pentru ‘viața cea după Hristos și în Hristos’, o cunună neveștejită a luptei încununate cu adevărul și credința în Mântuitorul.
Este intrat în tradiția locului de ceva vreme, ca de Sânzâiene să se facă un pelerinaj aparte la moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Care este semnificația și originea acestui pelerinaj? În ultimul sfert de veac XVII, vremurile au început a se tulbura iar. Invazia armatelor poloneze în frunte cu regele Ioan Sobieski în Moldova împotriva turcilor, din vara anului 1686, s-a sfârșit cu numeroase prădăciuni.
‘Atunci la întorsul Craiului – spune cronicarul Nicolae Costin – s-a sculat Dositeiu mitropolitul și au închinat moaștele sfântului mucenic Ioan Novi la craiul Sobieschi… și s-au dus și Dositeiu Mitropolitul împreună cu sfântul în țara leșească, cu toate odoarele de mult preț a mitropoliei și a Sfântului.’
Moaștele Sf. Ioan cel Nou au stat în Polonia la Zolkiew 97 de ani, fiind mai întâi depuse într-o biserică din Cetatea Stryj, aproape de orașul Zolkiew, apoi în 1690 așezate într-o mănăstire basiliană din Zolkiew, nu departe de Lwow.
Puteau oare moldovenii, cărora timp de 284 de ani le-a fost scut de apărare, mângâietor de suflete și vindecător de boli, să rămână pasivi în fața acestei răpiri a sfintelor moaște? Sigur că nu puteau să facă așa ceva, astfel explicându-se desele încercări de a le readuce în Suceava.
Jalba episcopului Dositei
În pelerinajul pe care l-a făcut Franz Josif al II-lea în Bucovina, ajungând și la Biserica mitropolitană Sf. Gheorghe din Suceava, a fost întâmpinat de episcopul Dositei Herescu. Aici i s-a adresat cu următoarea jalbă. ‘Luminate împărate, aici este locul unde au fost așezate vreme îndelungată sfintele moaște ale mucenicului Ioan care a pătimit pe pământul Moldovei la Cetatea Albă, și care acum se află la Zolkiew. După cum am scris Măriei Voastre, poporul de aici vă roagă să aveți bunătatea și să porunciți a nu mai fi lipsită Țara Moldovei de o vistierie nesecată ca aceasta și să se aducă iarăși aici unde au fost de la Alexandru cel Bun’. După ce împăratul a aflat și alte lucruri minunate despre Sf. Ioan cel Nou, unde a fost el, unde și de când a pătimit, minunile și binefacerile revărsate de Bunul Dumnezeu asupra credincioșilor, a zis: ‘Să se aducă aceste sfinte moaște și acolo să se așeze la locul lor’.
Episcopul Dositei Herescu a trimis la Zolkiew doi arhimandriți, pe Joasaf și pe Meletie, care, luând legătura cu împăratul și ajutați de garnizoana imperială, în noaptea de 18 iunie 1783 au ridicat odorul cel de mult preț, racla cu sfintele moaște, le-au așezat într-o trăsură și străjuiți de șapte ostași au pornit spre Cernăuți. După câteva zile de călătorie, mai precis în ziua de sărbătoare a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, 24 iunie, au ajuns la frontiera dintre Galiția și Bucovina, anume la podul de peste râul Colacin. Aici a avut loc un moment solemn. De o parte stătea mulțimea credincioșilor Galiției, plângând după pierderea acestui sfânt odor, iar de cealaltă parte stătea mulțimea credincioșilor bucovineni, formată din peste două sute de preoți și mii de credincioși, în haine de sărbătoare, cu icoane, cu flori și cu lumânări aprinse în mâini, plângând de bucurie că li se întoarce acasă Sf. Ioan cel Nou, ocrotitorul Moldovei.
Minunea întoarcerii de la Zolkiew
Câte rugăciuni de bucurie și câte lacrimi s-au revărsat atunci din ochii miilor de credincioși și pelerini, este greu de imaginat. Numai atât menționăm, că Aducerea moaștelor Sf. Ioan cel Nou a fost o adevărată minune a sfântului, a fost o răsplată a lui Dumnezeu pentru credința poporului nostru și un semn de nădejde că Tatăl nostru Cel ceresc și cu toți sfinții Lui nu ne-au uitat și nu ne vor uita niciodată. Începând din 1880, când a fost numit ca mitropolit al Bucovinei, Silvestru Morariu Andrievici, se serbează până în zilele noastre cu mare solemnitate ziua de 24 iunie întru amintirea zilei când s-au luat moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Zolkiew și s-au pornit spre Suceava, nemijlocit înainte de Sânzâiene. Este semnificativ faptul că la acest pelerinaj, care se face de sute de ani, se reface în fiecare an acel descălecat din Maramureș, când sute de pelerini din Maramureș, mai ales din Bogdan Vodă, din Cuhea și din satele apropiate, vin în pelerinaj, refăcând după aproape șase veacuri și jumătate acel descălecat al lui Bogdan Vodă în Moldova.
De ce vin în acest pelerinaj maramureșenii? Pentru că ei, și nu numai ei, ci toți pelerinii care vin în aceste zile la Suceava, simt că Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, prin minunile sale, vorbește neamului românesc de aici, din Suceava, făcând ca vechea și în același timp noua cetate să fie unda de foc peste veacuri aprinsă de credință. Sf. Ioan cel Nou de la Suceava trebuie să fie o permanență spirituală în viața noastră fiindcă pe cei osteniți îi odihnește, pe cei slabi îi întărește, pe cei întristați îi mângâie, pe cei căzuți îi ridică, le dă curaj și demnitate.
De aceea, în fiecare an de Sânzâiene, să ne aducem aminte și de întemeietorii Țării Moldovei, cei care își dorm somnul de veci în cea mai veche ctitorie din Moldova, Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Bogdana din Rădăuți, cu adevărat Pantheonul Moldovei.
Suceava vine spre noi cu un mesaj mântuitor din partea Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou, care nu a obosit nicicând iubind Biserica lui Hristos, pentru care și-a dat și viața, primind astfel coroana sfințeniei și a răsplătirii.
Patronul și ocrotitorul Bucovinei, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, își caută mereu sălaș în inima noastră. Prin sfintele sale moaște este în mijlocul nostru presărând pace, bună învoire și mângâiere, ne întărește în credință și ne cheamă la fapte bune, pornite din dragoste și din recunoștință.
Închinându-ne în aceste zile la racla cu sfintele moaște ale Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, este de datoria noastră să fim la înălțimea faptelor pe care ni le-au transmis prin veacuri strămoșii noștri, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire.
1873 este anul în care, după aproape un secol, prețioasele moaște au ajuns din nou la Suceava. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 24 iunie 2010)
