Sâmbătă, 22 februarie 2014, în toate bisericile din Arhiepiscopia Târgoviștei a fost săvârșită slujba de pomenire a celor adormiți, cu ocazia primei pomeniri generale a morților din acest an. Această zi de pomenire, așezată înaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, poartă denumirea populară de Sâmbăta morților sauMoșii de iarnă.
În tradiția liturgică a Bisericii noastre, se face pomenirea celor adormiți sâmbăta, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos. Moșii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morților, în număr de șapte, care se vor încheia sugestiv cu Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.
Biserica a rânduit în an două sâmbete mari, când se fac pomeniri mai ales pentru morții care au murit pe neașteptate: Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți) și Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt). De asemenea, pomeniri pentru cei adormiți se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare.
Toate sâmbetele anului liturgic sunt închinate defuncților, precum și tuturor sfinților, reprezentați de martiri, căci fiecare sâmbătă e în realitate o imitare a Sâmbetei Mari, iar moartea creștinilor e o icoană a șederii lui Hristos în mormânt. Pe de altă parte, e potrivit ca defuncții să fie asociați martirilor, fiindcă orice creștin e virtual un sfânt, iar cadavrul său o relicvă. Sâmbetele anului liturgic sunt, așadar, consacrate unei comemorări generale și anonime care nu diferă deloc în această privință de sâmbăta morților ce precedă Duminica Lăsatului de carne, cu excepția faptului că aceasta din urmă e mai solemnizată și consacrată exclusiv comemorării „tuturor părinților și fraților creștini ortodocși adormiți de la începutul veacurilor„.
Pregătindu-ne pentru Postul Mare recapitulăm multiplicitatea nedefinită a credincioșilor care au punctat cu existența lor cursul timpului. După Nichifor Calist și imnografii Triodului, această comemorare a tuturor celor adormiți întru nădejdea Învierii a fost plasată în acest loc din pricina comemorării celei de-a Doua Veniri a lui Hristos în Duminica Lăsatului de carne. Adunarea în rugăciune a tuturor celor adormiți devine astfel imaginea marii adunări eshatologice a tuturor oamenilor, morți și vii, înainte de Judecată, această ultimă adunare corespunzând simetric diviziunii, și distincției care a însoțit creația lumii.
Sâmbăta Morților se înscrie, așadar, în cateheza duhovnicească a Triodului grație gândului la moarte, iar în teologia timpului perioadei pregătitoare prin evocarea eshatologică a umanității și a concentrării timpului în rugăciunea pentru cei adormiți.
