În Patriarhia Română, aproape în toate mănăstirile există muzee. Instituții ale Bisericii care îndeplinesc un rol social și istoric aparte. Muzeul Mănăstirii Zamfira, din Arhiepiscopia Bucureștilor, prin obiectele sale, Îl aduce pe Dumnezeu mai aproape de sufletul credincioșilor și al pelerinilor care vin aici.
Niciunde mai mult ca într-un muzeu al Bisericii nu se luminează firea, nu se deschide inima, nu se împărtășește mai adânc sentimentul dăinuirii unui neam rânduit de Dumnezeu să se logodească cu veșnicia. În acest spațiu atins de sacralitate devii proprietarul de drept, necondiționat, al proprie-ți istorii. Iar sentimentul pe care îl încerci trecându-i pragul este unul jertfelnic. Pentru că jertfă este trecutul nostru, jertfă este și prezentul monahilor sau al monahiilor care păstrează și pun în valoare acest tezaur spiritual prin care tu, credincios, te apropii și mai mult de Dumnezeu.
Crucea oștenilor Independenței
Muzeul Mănăstirii Zamfira a fost înființat în 1970. El adăpostește icoane vechi, veșminte, cărți de cult, care datează de pe la 1743, și obiecte cu o valoare deosebită pentru mănăstire și pentru istoria țării. „Vorbim în primul rând de crucea pictată de Nicolae Grigorescu, cel care a realizat și pictura bisericii noastre. Crucea a fost purtată pe front în Războiul de Independență din 1877 de către preotul militar. Acolo unde se opreau soldații să se roage, se făcea Sfânta Liturghie și se împărtășeau în fața acestei cruci, după care porneau iarăși la luptă. Și tot de la pictorul Grigorescu ne-a rămas și o icoană argintată, deosebită. Cele mai vechi icoane din muzeu sunt cele din biserica din cimitir. Ele datează de pe la 1743, și se crede că au fost pictate în Grecia, la Meteora. Acolo există o icoană originală a Maicii Domnului, cu rugul aprins în mână, după modelul căreia a fost zugrăvită și aceasta de la noi. Mai deținem și un sfânt chivot, într-o formă nemaiîntâlnită până acum, care îi înfățișează pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. Sertărașul acestuia se află încastrat în postament, în spate, pentru a proteja Sfânta Împărtășanie de păgânii care ar fi încercat să o profaneze. Chivotul datează din jurul anului 1800”, ne mărturisește maica Fevronia Păun, ghidul mănăstirii.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
