Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat duminică, 18 noiembrie 2012, la Sfânta Liturghie în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reședința patriarhală, potrivit Ziarul Lumina. În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa a tâlcuit pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, care s-a citit la Sfânta Evanghelie.
Patriarhul României a explicat că Evanghelia care s-a citit ieri la Sfânta Liturghie ne ajută să înțelegem mai bine relația omului cu bunurile materiale, pe de o parte, iar pe de altă parte, ne arată care este adevărata bogăție pe care trebuie să o căutăm în orice clipă și în orice zi, și anume bogăția în Dumnezeu sau îmbogățirea în cele duhovnicești.
Bogatul căruia i-a rodit țarina este un om pe care Dumnezeu l-a pus în fața unui fapt neașteptat – o rodire nefirească a recoltei – pentru a verifica modul în care se comportă în această situație. Patriarhul Daniel a arătat că surplusul mare al recoltei nu era rezultatul muncii bogatului, ci era un dar neașteptat de la Dumnezeu, și tocmai în fața acestui mare dar al lui Dumnezeu Dăruitorul, bogatul nu privește cu recunoștință și cu mulțumire, ci lăcomia lui crește și mai mult. „Darul îi alimentează lăcomia și nu îl determină să fie și el darnic la rândul lui, după cum Dumnezeu este darnic. Bogăția recoltei neașteptate nu îl face milostiv pe bogat, ci îl face mai lacom. El nu se gândește la Dumnezeu Cel milostiv Care i-a dăruit această bogăție a recoltei și nu se gândește nici la cei săraci cărora le lipsește hrana. Bogatul devine orbit de lăcomia după averi trecătoare în așa fel încât nici nu mulțumește lui Dumnezeu, nici nu miluiește pe cei săraci. Lacom, nemulțumitor și nemilostiv, el se gândește doar la sine”.
„Criza economică și financiară arată limitele acestei patimi a lăcomiei de cele materiale”
Patriarhul nostru a mai explicat că bogatul din Evanghelia care s-a citit ieri nu este un om din vremea aceea. „El nu este un bogat anume, o anumită persoană, ci el reprezintă patima lăcomiei care pune stăpânire pe multe persoane din toate timpurile și din toate locurile. El este personificarea patimii lăcomiei de cele materiale, a lipsei de grijă pentru cele duhovnicești. Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina este o pildă care se potrivește și multor oameni din zilele noastre. Omul secularizat, care își construiește viața fără să se mai gândească la Dumnezeu Dăruitorul, Făcătorul cerului și al pământului, fără să mai înțeleagă existența, viața și bunurile materiale ca daruri de la Dumnezeu, se aseamănă cu bogatul din Evanghelie care zidește hambare noi, care adună bunuri materiale, care nu vede ca progres decât progresul material, fie al bunurilor de consum, fie al banilor. Criza economică și financiară arată limitele acestei patimi a lăcomiei de cele materiale, iar această situație pe care nu o poate prevedea omul lacom este redată prin cuvintele: „Nebune, la noapte vor cere de la tine sufletul tău”.”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că îmbogățirea în Dumnezeu este chemarea pe care Evanghelia ne-o adresează mai ales în această perioadă a postului. „Ne îmbogățim în Dumnezeu și adunăm comori netrecătoare cerești în sufletul nostru, în primul rând, prin rugăciune. Când ne rugăm, invocăm iubirea milostivă a lui Dumnezeu, ne deschidem spre ea și o primim. Cea dintâi îmbogățire este harul sau iubirea milostivă a lui Dumnezeu care se sălășluiește în sufletul omului care se roagă lui Dumnezeu, Îi mulțumește cu recunoștință pentru darul vieții și Îi cere ajutorul în toată lucrarea cea bună. În al doilea rând, ne îmbogățim în Dumnezeu prin pocăință sau prin schimbarea vieții, curățindu-ne de păcate și umplându-ne de virtuți, de bunătate, de cuvinte și gânduri bune, de fapte de milostenie. Cu fiecare cuvânt bun pe care îl adresăm cuiva, cu fiecare faptă bună prin care ajutăm pe cineva, se îmbogățește sufletul nostru de bunătate din bunătatea lui Dumnezeu.”
După slujbă, la fel ca în toate bisericile din Patriarhia Română, și la paraclisul Reședinței patriarhale a fost organizată o colectă pentru ajutorarea celor aflați în suferință și a bătrânilor bolnavi.
