Vin la mine la spovedit oameni care se spovedesc din an în an și la toți le spun că nu e destul. Nu e destul să te spovedești odată pe an. Nu știu ce le-aș putea spune acelora care se spovedesc și mai rar decât odată pe an. De obicei când vine cineva la mine, totdeauna îi spun că trebuie să se spovedească cel puțin în toate cele patru Posturi. Se întâmplă însă că vin unii care s-au spovedit anul trecut, de pildă în Postul Paștilor, și zic: când te-ai spovedit ultima dată? – aceasta-i întrebarea generală pe care o pun totdeauna. Și îmi spune: „Anul trecut în Postul Paștilor”. Și zic: la cine te-ai spovedit? Zice: „La dumneavoastră”. Măi frate, dar nu ți-am spus eu – că eu știu, că le spun la toți – să te spovedești mai des decât odată pe an? „Mi-ați spus părinte, dar acuma ce să fac, a trecut anul și nu m-am spovedit”. Și la aceștia așa le spun, că dacă tot așa fac și în anul viitor, atunci la mine să nu mai vină, pentru că eu nu sunt dispus să mă ocup de oameni care sunt nepăsători față de lucrurile lui Dumnezeu. De obicei întreb: de ce nu te spovedești? Unii spun că nu au timp, sunt puțini aceia care recunosc că din neglijență. Mai zic: nu te spovedești pentru că nu ai păcate sau nu crezi în eficacitatea spovedaniei? Spun: „Ba da părinte, am păcate”. Atunci de ce le tragi un an de zile după tine ca să te spovedești numai în Postul Paștilor? Pe unii îi mai întreb că dacă într-un an nu ar fi Paști și Postul Paștilor, s-ar mai spovedi în anul acela? Bineînțeles că la aceasta oamenii răspund: „Părinte, nu m-am gândit la asta”. Și atunci le spun eu că m-am gândit eu pentru ei și că în anul acela nu s-ar spovedi. Dacă se spovedesc numai în Postul Paștilor cum să te spovedești într-un an în care nu e Postul Paștilor?
*Arhimandrit Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei
