Se spune că trei fii ai familiei Ilie, Vasile, Gheorghe și Constantin, voiau să intre în mănăstire. Mama voia să-i însoare și, de aceea, chema fete la clacă, sperând să se însoare măcar unul dintre ei. Dar flăcăii nu renunțau la visul lor, ba chiar Constantin le povestea tinerilor de la clacă din Viețile sfinților. Unele fete chiar au intrat după aceea în viața monahală.
Într-o seară de prin anii 1925-1926, tinerii din sat s-au adunat să joace din nou în casa familiei Ilie. Gheorghe a văzut icoana Maicii Domnului plângând și frații au înțeles că e păcat ce fac. Au ieșit din casă și s-au ascuns. Mama i-a căutat și, când i-a găsit, i-a întrebat:
– Voi de ce ne faceți de râs în sat? Veniți la joc!
Gheorghe și-a tăiat pe furiș ghetele și i-a răspuns:
– Cum să vin la joc, mamă, dacă mi s-au stricat ghetele?
Părinții au înțeles că fiii lor au ales o altă cale în viață și i-au lăsat să intre în mănăstire. Cel mai mic, Constantin, a devenit, cu timpul, unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai noștri, părintele Cleopa Ilie…
(din Viața părintelui Cleopa, arhim. Ioanichie BĂLAN, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1999 – Articol publicat în Ziarul Lumina din 15 noiembrie 2009)
