Sfânta Muceniță Marina, sărbătorită marți, 17 iulie 2012, este oficial al doilea hram al Mănăstirii mehedințene Baia de Aramă, ctitoria Sfântului Constantin Brâncoveanu. Momentul a fost marcat prin oficierea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, informează Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia.
Așezământul monahal, situat în zona de nord a județului Mehedinți, a fost încredințat patronajului spiritual al sfintei mucenițe serbate la începutul acestei săptămâni. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Nicodim a făcut un popas duhovnicesc în mijlocul obștii de măicuțe și al credincioșilor, oficiind Sfânta Liturghie. La ceremonialul liturgic, alături de arhiereul mehedințean a liturghisit un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, între care amintim pe protosinghelul Calinic Drăghici, exarhul mănăstirilor din eparhie, și preotul Vasile Ganțu, protoiereu al Protoieriei Baia de Aramă. După Sfânta Liturghie, PS Nicodim a vorbit celor prezenți despre viața și minunile Sfintei Marina, îndemnând la urmarea exemplului de bunătate și sacrificiu.
Evlavia credincioșilor mehedințeni la Sfânta Muceniță Marina
În această zonă a Mehedințiului, evlavia credincioșilor față de Sfânta Muceniță Marina este întru totul deosebită, conștiința populară așezând-o la loc de cinste între praznicele locale. Credincioșii serbează ziua ei de pomenire prin comuniune eclesială și repaus de la orice fel de muncă. Un alt factor care a dus la necesitatea de ordin spiritual a unui nou ocrotitor pentru cinstitul așezământ monahal a fost dorința credincioșilor de a se bucura în număr cât mai mare de hramul lăcașului de cult, rânduit la mijlocul verii. Aceasta se datorează faptului că la primul hram, ‘Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil’, uneori condițiile meteorologice sunt nefavorabile și foarte puțini credincioși reușesc să participe la sfintele slujbe.
Ridicată într-un singur an, în zorii veacului al XVIII-lea, Mănăstirea Baia de Aramă a devenit în scurt timp o adevărată vatră de credință și bastion al Ortodoxiei pe plaiuri mehedințene. Astăzi se înscrie pe lista monumentelor istorice. Despre nașterea acestui loc sfânt și binecuvântat glăsuiește vechea pisanie din pronaos: ‘Cu vrerea Tatălui și cu îndemnarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh au făcut această sf(ân)tă biserică dumnealui jupânul Cornea Brăiloiul Ban, dimpreună cu dumnealui jupânul Milco Băiașul, nepot de frate, Pozanu Căpitanul, cu toată cheltuiala dumnealor și fiind igumen Kir Vasile Arhimandrit, în zilele prealuminatului creștin domn Io Constantin Basarab voievod. Începutu-s-au a se zidi această sf(ân)tă biserică la maiu 22, leat 7202 și au săvârșit cu toată podoaba ei la maiu, 7, 7211 (1703). Eu mână păcătoasă, pictorul bisericii Neagoe și Partenie Ieromonah de la Tismana’.
Mănăstirea sau Schitul Baia de Aramă (apare în documentele vremii sub ambele titulaturi) a dăinuit până la ‘secularizarea’ din 1863, atunci când, prin hotărâre domnească, a fost transformată în biserică de mir. Prin hotărârea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din 29 ianuarie 2008, mănăstirea a fost reactivată ca așezământ monahal de maici.
