E sărbătoare la Iași! Din nou, e-n sărbătoare capitala Moldovei, pentru că e marele praznic al Cuvioasei Parascheva, sfânta la care credincioșii români au mare evlavie, sfânta care a întărit în credință și a mângâiat suferințele a milioane de oameni în ultimii aproape patru sute de ani. Sfânta Cuvioasă Parascheva, care-și sărbătorește hramul la mijloc de octombrie, adună mii și mii de pelerini în jurul raclei care-i adăpostește moaștele. Cu greu se poate găsi în lumea ortodoxă o atmosferă atât de specială precum cea care cuprinde Iașiul în preajma hramului Sfintei Cuvioase Parascheva. Oameni smeriți, oameni luminoși, plini de credință, speranță sau recunoștință vin, an de an, să-și plece fruntea la racla sfântă a Cuvioasei. Ei se revarsă pe străzile Iașiului și învăluie orașul într-o pace specială, într-o bucurie, într-un duh al credinței puternice, nestrămutate de vicisitudinile vieții de zi cu zi.
Bucuria pelerinajului „la Sfânta” se păstrează nealterată de sute de ani. Chiar și în vremuri de restriște, fie că era timp de război sau plină perioadă comunistă, părinții și bunicii noștri făceau ce făceau și veneau negreșit, în sfânta zi de 14 octombrie, la Cuvioasa, ca la o mamă duhovnicească, îi împărtășeau necazurile și îi cereau ajutor pentru problemele care-i măcinau. Iar Sfânta Parascheva, grabnic-ajutătoarea și mult-folositoarea, a răspuns de multe ori la rugăciunile fierbinți și și-a revărsat harul, răspândind mângâiere, nădejde și credință în Hristos.
Mărturiile despre binefacerile făcute de Sfânta Cuvioasă Parascheva, multe la număr, care au străbătut timpul, transmise din generație în generație sau mărturisite în zilele noastre de oameni de lângă noi, sunt impresionante. Impresionante sunt și cuvintele simple, fără emfază, prin care pelerinii evocă întâlnirea cu Sfânta sau faptul că viața le-a fost schimbată prin mijlocirea și contribuția Cuvioasei. Tulburător este și modul în care închinătorii îi vorbesc și-i împărtășesc Sfintei toate greutățile, ca unei mame. „Eu am avut multe necazuri, dar Cuvioasa m-a ajutat. Am 40 de ani de când vin la Cuvioasa” (Paulina Țicău, com. Fălciu, jud. Vaslui). „Chiar dacă a fost frig și înghesuială, am răzbit. Am văzut-o pe Sfânta și pentru sufletul meu împăcat a fost bine” (Anica Baciu, Domnești, Adjud). „Minuni mari sunt astea, când ai atâtea necazuri și treci peste ele. Le vezi. Le simți. Și o simți că este aproape de tine. Este aproape†¦” (Floarea Asăvoaie, Cotnari, jud. Iași). „Numai Sfânta știe cât m-a ajutat. Și-i mulțumesc din tot sufletul meu. Și toată viața am s-o chem în rugăciunile mele” (Puia Cârstoiu, Balș, jud. Olt).
E greu de spus în alte cuvinte decât cele ale pelerinilor ce anume face ca Sfânta Cuvioasă Parascheva să fie atât de iubită și apropiată de sufletul credincioșilor români. Cert este că, în fiecare an, parcă cu tot mai mare evlavie, românii din țară, dar și din străinătate, cu probleme obișnuite sau cu dureri mari în suflet, își îndreaptă pașii spre cetatea Iașilor pentru întâlnirea cu Sfânta Parascheva. Și, după ce o înconjoară cu rugăciuni, iau un mănunchi de busuioc sfințit de la racla sfântă și pleacă înapoi spre casă, cu sufletul împăcat și pregătiți să răzbească iar greutățile și necazurile. Iar lumina bucuriei cu care se întorc de la Sfânta o răspândesc, pe neștiute, în familia lor, la locul lor de muncă, peste tot pe unde se duc. Și pe Sfânta Parascheva o vor ține în inimă, la bucurie și la tristețe, și o vor chema din nou în rugăciuni atunci când le-o va cere sufletul, știind că grabnic-ajutătoarea și mult-folositoarea Cuvioasă nu îi lasă la greu. „O simți că este aproape de tine. Este aproape†¦” (Editorial apărut sub semnătura Cristinei Zamfirescu și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 13 octombrie 2013)
