La orele de religie de la Școala Nr. 4 din Sibiu au fost prezentate elevilor exemple și istorioare din viețile sfinților, adaptate pentru copii. La sfârșitul acestor ore s-a solicitat elevilor să scrie ce anume i-a impresionat din viața sfântului care a fost subiectul lecției sau ce cred ei despre sfinți, în general. Din lucrările elevilor a reieșit că modelul sfinților este unul demn de urmat pentru ei.
În cele ce urmează sunt prezentate răspunsuri ale elevilor de clasa a III-a de la Școala cu clasele I-VIII Nr. 4, Sibiu, obținute în urma experimentului psihopedagogic, a cărui ipoteză de cercetare se referă la utilizarea exemplelor și istorioarelor din viețile unor sfinți (adaptate pentru copii) în cadrul orelor de religie. Mai jos prezentăm răspunsurile oferite de copii la solicitarea: ‘În ultima vreme ți s-au relatat istorioare și exemple din viețile unor sfinți. Ce ai învățat în urma lecțiilor despre sfinți?’.
Noi trebuie să le urmăm exemplul
Sfinții sunt cei mai buni prieteni ai lui Dumnezeu. Ei nu renunțau niciodată, chiar dacă era foarte greu. Iubeau pe toți oamenii și îi ajutau. Se rugau mereu. Erau înțelepți și miloși. Ei au fost recompensați de Dumnezeu cu harul de a face minuni. Cu acest har ei ajutau lumea la greu și îndrumau pe calea credinței. Ei se roagă pentru noi și ne ocrotesc.
Sfinții sunt oameni smeriți, iubitori, înțelepți și cu frică de Dumnezeu. Ei au făcut mii de fapte bune ca să devină așa. Se rugau și pentru cei care le făceau rău. Au trecut prin chinuri și suferințe ca să ajungă sfinți. Unii au murit pentru Domnul nostru Iisus Hristos și au devenit mucenici. Sfinții au fost și sunt importanți pentru lucrurile făcute. Ei făceau un lucru până la capăt. Noi trebuie să le luăm exemplul, ca Bunul Dumnezeu să-și coboare harul peste noi. Noi, copiii, promitem că vom fi mai buni, mai iertători și mai credincioși.
‘Poruncile lui Dumnezeu sunt ca minunile’
Copiii au răspuns la solicitarea de a formula învățătura morală ce se desprinde din psalmii lui David: ‘Fericiți cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu’; ‘Am iubit poruncile tale mai mult decât aurul’; ‘Bucura-mă-voi de poruncile tale ca cel ce a aflat comoară mare’:
Poruncile Domnului sunt mai prețioase decât aurul, adică aurul nu este nimic pe lângă poruncile lui Dumnezeu. Atunci când împlinești poruncile lui Dumnezeu te bucuri mai mult decât atunci când ai averi.
Nu trebuie să ai bani pentru a fi fericit, ci să-l iubești pe Dumnezeu, deoarece El ne iubește și ne ajută să fim fericiți și fără bani.
Dacă respecți poruncile lui Dumnezeu în inima ta ești mai bun și nu-ți mai trebuie nici aur deoarece ai credință.
Poruncile lui Dumnezeu sunt ca minunile. Credința în sufletul tău se face o comoară prețioasă.
Ești mai senin când împlinești poruncile Domnului.
Poruncile lui Dumnezeu sunt mai importante decât aurul. Dacă ești bun la suflet, nu-ți trebuie aur.
Poruncile Domnului trebuie prețuite mai mult decât orice. Să iubești pe Dumnezeu mai mult ca orice de pe pământ.
David vrea să spună că dacă împlinim poruncile, Dumnezeu ne luminează mintea și ne ajută în viață.
Credința e o comoară mai mare decât toate comorile.
Cei ce împlinesc poruncile lui Dumnezeu vor ajunge în Rai. Raiul este ceva cu mult mai frumos decât aurul.
Dacă împlinești poruncile Domnului, El te va răsplăti cu mult mai mult decât tot aurul din lume.
O lume care urmează poruncile lui Dumnezeu ar fi o lume fără păcate.
Oricât de bogat ai fi, dacă nu ești credincios nu contează absolut deloc această bogăție.
Oamenii care nu fac rău sunt fericiți și când le e rău!
Eu i-aș aduce Sfântului Ioan multe flori
Sfântul Ioan s-a născut într-o familie de creștini, undeva pe malul mării, astăzi Turcia. Deși turcii se închinau la idoli, această familie credea în Dumnezeu.
El a moștenit meseria tatălui său, adică era negustor. Din această cauză călătorea mult. Într-una dintre călătoriile sale a stat mult timp de vorbă cu alt negustor, care pe tot parcursul drumului l-a ademenit să se lase de credința sa. Sfântul Ioan era înțelept și și-a apărat credința. Acel negustor s-a dus la sultan și a zis că Sfântul Ioan vrea să treacă la credința turcilor. Sultanul s-a bucurat mult și l-a chemat să vorbească în fața creștinilor ca un exemplu. Sfântul Ioan a dezvăluit minciuna negustorului. Împăratul s-a mâniat mult și a dat ordin să-l pedepsească. Cel mai groaznic chin a fost: l-a legat de picioare și de un cal sălbatic și a fost târât prin toată cetatea. Unul dintre soldați a văzut că nu se lasă de credința în Dumnezeu, așa că i-a tăiat capul. El a devenit un nou mucenic al Domnului. Sfântul Ioan a murit pe 2 iunie și moaștele lui sunt la Suceava.
Pe mine m-a impresionat la Sfântul Ioan că nu și-a pierdut credința. Sfântul Ioan putea să aleagă libertatea, dar nu a ales, ci a continuat să creadă în Iisus. Eu i-aș aduce Sfântului Ioan multe flori și o iconiță pe care să o ating de sfintele moaște. I-aș aduce și multe rugăciuni. L-aș ruga să mă ajute și să mă păzească să nu-mi pierd niciodată credința în Dumnezeu.
Sfântă Parascheva, ajută-mă să fiu un copil bun!
Sfânta Parascheva avea sufletul curat și milostiv. Ea dăruia hainele sale scumpe copiilor săraci. Eu aș vrea să iau exemplu de la Sfânta Parascheva, deoarece mi-au plăcut faptele sale și aș vrea să fiu ca ea, să mă comport fizic și sufletește vorbind ca sfânta mea preferată. Sfântă Cuvioasă Parascheva, tu ne-ai arătat dragostea și credința în Dumnezeu! Tu ești ocrotitoarea tinerilor, mă rog ție, ajută-mă pe mine să pot să fiu un copil bun și cu milă față de cei săraci.
Sfântul Ioan Valahul
Sfântul Ioan Valahul s-a născut într-o familie de oameni creștini în Țara Românească. Pe atunci erau multe lupte între români și turci. Mulți români erau luați robi. Ioan avea doar 15 ani când a fost dus în cetatea Constantinopol, unde era sultanul. El a fost ademenit să renunțe la credința creștină. Apoi a fost supus la multe chinuri și aruncat în închisoare pentru a uita de Iisus Hristos și a crede în credința turcilor. Turcii văzând că în nici un chip nu voia să renunțe la credință voiau să-l omoare. Trupul lui a fost aruncat într-o apă mare și nu s-a mai găsit. Așa, Sfântul Ioan a devenit un mucenic al lui Hristos.
Pe mine m-a impresionat cel mai mult la Sfântul Ioan că nu și-a pierdut credința în Domnul nostru Iisus Hristos. El a suferit toate chinurile pentru Hristos și a avut așa de multă credință, că și-a dat și viața pentru El. (Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 1 iunie 2011).
