La Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’ din Iași a fost oficiată ieri, după Sfânta Liturghie, slujba Parastasului pentru părintele Dumitru Stăniloae, la 19 ani de la trecerea la cele veșnice, informează „Ziarul Lumina”. Personalitatea părintelui Stăniloae a fost evocată la finalul slujbei de conf. dr. Vasile Cristescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, în prezența cadrelor didactice și a studenților.
Părintele Dumitru Stăniloae a fost pomenit ieri prin slujba Parastasului la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași care îi poartă numele. Momentul de rugăciune pentru patronul academic al facultății a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, la care au participat studenții din anul I. Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași, a amintit că deși data trecerii la cele veșnice a părintelui Dumitru Stăniloae este 4 octombrie, pomenirea marelui preot teolog a fost rânduită să aibă loc ieri. ‘Rugându-ne în această capelă pentru părintele Stăniloae, am dorit să vă introducem în teologia patronului academic al facultății noastre. Am considerat să oficiem slujba Parastasului în prezența studenților din anul I pentru ca aceștia să afle mai multe despre ce a reprezentat teologia părintelui Stăniloae. Teologia părintelui Stăniloae este fundamentată biblic și mai cu seamă patristic, ceea ce este extrem de important. Părintele Stăniloae, prin teologia sa, a influențat alți mari teologi’, a spus pr. prof. dr. Ion Vicovan.
‘Dedicat trup și suflet Teologiei Bisericii’
În continuare, conf. dr. Vasile Cristescu a surprins câteva laturi ale personalității părintelui Dumitru Stăniloae, ‘care alcătuiesc un întreg cu totul aparte’. ‘Din copilărie și până la maturitate, pr. prof. Dumitru Stăniloae a ținut să urmeze exemplul părinților și al profesorilor săi. Modelul părinților în relație cu ceilalți oameni avea să-i servească ca temă de bază în Teologia dogmatică, în Teologia Ortodoxă și în Teologia spirituală. Pe perioada studiilor a avut o țintă clară, și anume să redescopere și să aprofundeze tradiția Bisericii Răsăritene nemulțumit de formulele care se încetățeniseră în Teologie și căutând profunzimea experienței Bisericii. Astfel a început o muncă de traducere și de scriere a Teologiei ortodoxe, în centru stând problema persoanei și a comuniunii. Cea mai remarcabilă latură a părintelui Dumitru Stăniloae este cea teologică-creatoare. Este o forță de muncă uimitoare a acestui mare teolog, Prin darul lui Dumnezeu, m-am învrednicit să fiu în apropierea părintelui Stăniloae, având o invitație de la dânsul să-i fiu curier. Îi duceam corespondența și, desigur, văzând că muncește foarte mult, l-am ajutat la corecturile manuscriselor. În toată această perioadă am observat un om dedicat trup și suflet Teologiei Bisericii și un om sensibil cu semenii. Teologi din alte confesiuni l-au comparat pe părintele profesor cu marii teologi clasici Karl Barth și Karl Rahner. Părintele profesor stă pe aceeași linie cu acești mari teologi. În timpul acestei munci pe care am desfășurat-o am observat la părintele profesor că era deschis și sensibil’, a amintit conf. dr. Vasile Cristescu, care a enumerat câteva din virtuțile pe care le-a observat la părintele Stăniloae.
‘Model de excepție pentru învățământul teologic’
‘Când s-a întors de la închisoare, doamna Lidia Stăniloae, fiica dânsului, povestea că părintele Stăniloae a sosit în Gara de Nord din București seara. Părintele Stăniloae a rămas o noapte întreagă în Gara de Nord, întrucât nu dorea să-și sperie familia, întrucât avea un chip puțin ascuțit după durerile pe care le înfruntase. Părintele a depășit aceste dureri pentru că a știut să convertească orice situație neplăcută într-o faptă de izbândă. A mărturisit că în închisoare a pus baza planului dogmaticii sale și că acolo a învățat să se roage cu adevărat. Dumnezeu i-a ajutat până la finalul carierei să biruie cu adevărat în teologie și în munca grea a acesteia. A citit de zece ori dogmaticile ortodoxe pe care le avea la timpul lui. A fost un teolog fidel învățăturii și Sfintei Tradiții, i-a tradus pe marii Părinți ai Bisericii, i-a comentat, i-a aprofundat și i-a aplicat în teologia răsăriteană. A fost un teolog deschis în dialog cu toate curentele contemporane vieții lui. De la prima carte și până la ultima găsim referințe la marii filosofi, la fizicieni, la oameni de cultură, la poeți, s.a. Părintele Stăniloae este un bun comun atât al Ortodoxiei, cât și al celorlalte confesiuni. El vorbește în termeni de experiență despre iubire, despre persoană și comuniune. Există o logică foarte profundă legată de realitatea persoanei și a comuniunii. Ceea ce m-a atras la părintele Stăniloae a fost aplecarea către semeni și atenția pe care o acorda acestora. Astăzi (n.r. ieri) evocăm această personalitate și un model de excepție pentru învățământul teologic românesc și pentru Biserica noastră’, a adăugat conf. dr. Vasile Cristescu.
