Cercetările de arhivă din ultima perioadă scot la lumină alte nume de slujitori ortodocși care sub persecuția directă a autorităților comuniste au trecut la cele veșnice. Este vorba de părintele Gheorghe Nițu, unul dintre slujitorii de seamă ai orașului Roman. Acesta s-a născut la 21 martie 1882, într-o familie de agricultori harnici din localitatea Diocheți, astăzi județul Vrancea. După școala primară de la Panciu, în 1896 se înscrie la Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” din Roman. După trei ani de studii, se transferă la Seminarul Teologic Superior „Veniamin Costachi” de la Iași, pe care îl finalizează în 1902, iar patru ani mai târziu obține diploma de licență în teologie la București. Timp de doi ani mai frecventează cursurile Facultății de Drept. La 16 octombrie 1906 este numit paroh la Țepoaia, din fostul județ Tecuci, iar doi ani mai târziu la Borșani, fostul județ Putna. Însă studiile de teologie pe care le absolvise îl recomandau pe tânărul preot Gheorghe Nițu să slujească într-o parohie cu necesități pastoral-misionare mai dificile. Astfel, în 1910 este transferat la Biserica „Precista Mare”, aflată lângă Episcopia Romanului, pentru ca un an mai târziu se devină parohul Bisericii „Precista Mică” din Roman. Între 1911 și 1952, părintele Nițu a slujit cu devotament în această parohie, având o activitate intensă atât în planul pastoral-misionar, cât și în cel gospodăresc, numai dacă amintim de ridicarea unei frumoase case parohiale, astăzi o piesă care reflectă din trecutul Romanului. În plan politic, părintele Nițu s-a implicat mai ales în activitatea mișcării legionare. În 1928, la o nuntă din Roman, îl cunoaște pe Corneliu Z. Codreanu, care îl convinge să inițieze organizarea „Legiunii Arhanghelului Mihail”. Părintele Nițu pune bazele mișcării legionare în județul și orașul Roman, participă în calitate de candidat la alegerile pentru Camera Deputaților din 1933 și 1935. Cu toate acestea, în 1937 este exclus din mișcarea legionară. În timpul guvernării legionare (1940-1941) refuză să revină în organizația legionară și să militeze. După instalarea primului guvern comunist, părintele Nițu devine membru al Partidului Social Democrat, însă la mai puțin de un an se retrage total din viața politică. Este urmărit permanent de Siguranța comunistă, mai ales că, nu de puține ori, ține predici în care îi îndeamnă pe credincioși „să-și vadă de credință și să nu îi ia în seamă pe comuniști”. A slujit ca paroh la „Precista Mică” până la 21 martie 1952, când a ieșit la pensie. Cu toate acestea, la 15 aprilie a fost arestat de Securitate, pe motiv că în perioada interbelică făcuse politică legionară. A cunoscut arestul Securității din Roman, apoi, din 27 iulie 1952, penitenciarul din Iași. Se pare că autoritățile comuniste îl vizau pentru o trimitere în judecată. La examenul medical s-a constatat că este „inapt pentru muncă”. Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Interne i-a dat o condamnare administrativă de 24 luni, pentru început, în octombrie 1952, fiind trimis în centrul de triere de la București-Ghencea. Numai că trupul slăbit al părintelui Nițu nu a mai rezistat condițiilor grele de detenție. La 7 noiembrie 1952, ora 8:00, părintele Gheorghe Nițu a trecut la cele veșnice, decesul său fiind înregistrat trei zile mai târziu.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 25 ianuarie 2013)
