Anul acesta, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, la invitația Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, se află în România. Cunoscut ca personalitate de seamă a lumii contemporane, cu preocupări din cele mai complexe, de la grija pentru unificare creștină până la responsabilizarea lumii în protecția mediului, Patriarhul Ecumenic unește în discursul său Tradiția Bisericii cu actualitatea și originalitatea mesajului creștin.
Despre rolul acestuia în lumea de astăzi și în Ortodoxie și despre complexitatea personalității Patriarhului Bartolomeu a vorbit pentru „Ziarul Lumina”, cu înalta binecuvântare a Sanctității Sale diac. dr. Ștefan Toma, consilier secretar la Editura Andreiană din Sibiu.
Părinte consilier, anul acesta, Biserica Ortodoxă Română are bucuria de a-l întâmpina și de a-l avea în mijlocul ei pe Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Ce ne puteți spune despre slujirea și misiunea de Patriarh Ecumenic?
Cine ar putea vorbi astăzi mai bine despre rolul Ortodoxiei în lumea contemporană sau despre efortul de refacere a unității creștine inițiale, despre dialogul cu lumea islamică și cea iudaică, despre efortul promovării în cuvânt și faptă a unei mărturisiri vii a lui Hristos, dacă nu cel care este primatul întregii Biserici Ortodoxe, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, al 270-lea succesor al Tronului Ecumenic?
Sanctitatea Sa este considerat astăzi a fi unul dintre cei mai de seamă apostoli ai iubirii jertfelnice, păcii și reconcilierii la nivel mondial. Ca și Patriarh Ecumenic, slujirea sa transcende orice delimitare națională sau etnică la nivel global, misiunea sa fiind tocmai aceea de a milita pentru și a exprima unitatea și universalitatea Bisericii Ortodoxe.
Părinte spiritual a peste 300 de milioane de creștini ortodocși din întreaga lume, Patriarhul Bartolomeu este un om al discuțiilor teologice profunde și, în același timp, o persoană prietenoasă, cu o aură de seninătate aparte. A te afla în prezența Sanctității Sale înseamnă, cu adevărat, o șansă de a gusta din acea pace a profunzimilor pe care doar la oamenii lui Dumnezeu o poți întâlni.
Înfăptuirea unității panortodoxe, o prioritate a Patriarhiei Ecumenice
Cât de importantă este o astfel de vizită?
Aș spune că importanța unei astfel de vizite este uriașă! În primul rând, este prima vizită pe care Sanctitatea Sa a făcut-o în Patriarhia Română după întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
O vizită de acest fel exprimă nu numai respectul Tronului Ecumenic față de o Biserică Ortodoxă Autocefală, în speță cea română, ci e menită să lege trecutul cu prezentul în succesiunea veacurilor, întărind conlucrarea interortodoxă și fraternitatea colegială dintre Patriarhia Ecumenică și Biserica vizitată.
Într-un dialog personal avut cu Sanctitatea Sa, în reședința Patriarhiei Ecumenice din Fanar, distinsul ‘Primus inter pares’ al Ortodoxiei îmi mărturisea faptul că, după Biserica Ortodoxă Greacă, cea mai des vizitată Biserică Ortodoxă Autocefală este Biserica Ortodoxă Română. Acest aspect ar trebui să ne onoreze în cel mai profund mod!… În cadrul unui interviu realizat cu Sanctitatea Sa, Patriarhul Bartolomeu spunea: ‘În repetate rânduri am avut ocazia de a vizita frumoasa țară România și venerabila fiică și soră Biserică Ortodoxă a acestei țări. De multe ori am ajuns și în Transilvania. Am apreciat întotdeauna frumusețea naturală a multor regiuni, dar, bineînțeles, și frumusețea sufletului evlaviosului popor român. Cunoaștem că bogăția spirituală a acestuia, ca și cea materială au trecut prin vremuri de grele încercări. De aceea, ne și bucurăm întotdeauna, încredințați fiind de puterea credinței noastre ortodoxe, care a existat dintru început și care continuă să fie și astăzi stindardul identității românilor ortodocși’.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este considerat un om al unității și reconcilierii. Comentați această afirmație.
Dacă observăm atent, de la urcarea pe Tronul Patriarhiei Ecumenice a Sanctității Sale, fapt petrecut în anul 1991, angajarea responsabilității întregii Biserici Ortodoxe în înfăptuirea unității panortodoxe, dar și în cea ecumenică, constituie o realitate evidentă. La nivel panortodox, prin conferințele de la Chambesy, unde participă toate Bisericile Ortodoxe, s-a ajuns la clarificarea unor importante aspecte de conlucrare interortodoxă, până într-acolo încât astăzi se vorbește de un interval de patru-cinci ani până la convocarea mult-așteptatului Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Din același simțământ al responsabilității, cu binecuvântarea Sanctității Sale, Biserica Ortodoxă poartă astăzi dialoguri pe plan ecumenic cu Biserica Catolică, ca și cu Bisericile protestante. La fel, un interesant dialog este purtat și cu celelalte religii monoteiste, cu iudaismul și cu islamul.
Legat de dialogul cu frații eterodocși, trebuie să reținem că acesta se fundamentează pe hotărâri panortodoxe, iar păstrarea acestora constituie o responsabilitate a tuturor. Patriarhul Bartolomeu spune adesea că aceia care nu susțin unitatea Ortodoxiei din interiorul acesteia nu e posibil să susțină că participă în mod sincer și constructiv la dialogul ecumenic.
Potrivit Sanctității Sale, misiunea clară a ortodocșilor, în toate dialogurile ecumenice, este mărturisirea în iubire a credinței strămoșești și a ordinii canonice, care sunt fundamentele și principalele elemente ale Bisericii celei nedespărțite. Fără de acestea e de neînțeles refacerea unității lumii creștine. Mărturisire autentică există însă, numai ca și trăire a celor care cred și a celor care mărturisesc, atât la nivel personal, cât și la nivel interortodox sau ecumenic.
Patriarhul Constantinopolului, una din cele mai influente personalități la nivel mondial
De multe ori se vorbește despre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu ca fiind ‘Patriarhul verde’. De unde această catalogare?
Într-adevăr, așa este! Sintagma cu pricina se fundamentează pe preocupările reale ale Sanctității Sale în problematica protejării mediului înconjurător. În acest sens, Patriarhul Ecumenic mai contribuie la realizarea unei unități, pe lângă cea panortodoxă și ecumenică, și anume unitatea responsabilității comune în protecția mediului, care constă în reconcilierea omului cu propria responsabilitate în relație cu natura. De fapt, Sanctitatea Sa nu face altceva decât să urmărească cu asiduitate principiile patristice ale teologiei răsăritene, care nu privesc niciodată omul separat de mediul înconjurător sau absorbit de responsabilități în relație cu acesta. Înțelegerea responsabilității creștine a omului ca ‘preot al creației’, o temă abordată și de părintele Dumitru Stăniloae și plasată în contextul cosmologiei inspirate din Sfântul Maxim Mărturisitorul, ar trebui să nu ne lase pe nici unul insensibil, după pilda Sanctității Sale! Având în vedere și acest aspect al activității Patriarhului Bartolomeu, revista americană ‘Time’ îl declara anul trecut pe Patriarhul Constantinopolului, într-un top al celor mai influente personalități la nivel mondial, pe locul al zecelea.
Sediul Patriarhiei Ecumenice se află la Istanbul, fostul Constantinopol, un oraș și o țară majoritar musulmană. Cum vedeți rolul și prezența Patriarhului Ecumenic acolo și care este relația Patriarhiei Ecumenice cu Turcia astăzi?
Faptul că s-a ajuns ca sediul Patriarhiei Ecumenice să fie într-o țară majoritar musulmană ține, evident, de cursul istoriei. Omul, ca și Biserica luptătoare, este ‘sub vremi’! Așa a îngăduit Dumnezeu ca atunci, pe 24 mai 1453, Constantinopolul să cadă sub jugul otoman!… Meritoriu însă este faptul că, în ciuda tuturor vicisitudinilor întâmpinate, de multe ori, din partea majorității musulmane, Patriarhia Ecumenică nu și-a mutat sediul de pe malurile Bosforului, rămânând acolo și dând mărturie despre ceea ce a fost, dar și creând istorie în perimetrul lui ‘ceea ce este’. Patriarhul Bartolomeu, pentru unii o prezență incomodă pe teritoriul turc, pentru alții, un real partener de dialog intercultural sau prieten apropiat, dincolo de aspectul confesional, este persoana care a repurtat până acum cele mai mari succese în relație cu administrația Statului turc. Grație unui dialog constructiv cu Guvernul Turciei, cu premierul turc, dl Recep Tayyip Erdogan, Sanctitatea Sa a repurtat o serie de victorii diplomatice meritorii. Dincolo de îmbunătățirea climatului unui dialog care între oameni responsabili ar trebui să fie unul firesc, Patriarhul Bartolomeu a reușit de curând să obțină cetățenia turcă pentru 14 ierarhi ai Tronului Ecumenic din întreaga lume, lărgind astfel sfera posibililor succesori la Tronul de Constantinopol; ca și să se afle în așteptarea iminentei redeschideri a Școlii Teologice a Patriarhiei Ecumenice din Halchi. De asemenea, încă de la urcarea pe Tronul Patriarhiei Ecumenice, Sanctitatea Sa și-a propus, ca deziderat nobil, și reînsuflețirea vechilor centre creștine istorice renumite. Între acestea, alături de Capadocia, Mira, se numără și Mănăstirea Panaghia Soumela din Pont, în apropierea Trapezuntului. Urmare a demersurilor Patriarhului Ecumenic, adresate deopotrivă Prefecturii de Trapezunt, dar și premierului turc, pe data de 15 august 2010, alături de mulțime de credincioși ponți din întreg bazinul Mării Negre, dar și din Grecia și Rusia, Sanctitatea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie la Panaghia Soumela, pentru prima dată după anul 1923, când s-a făcut schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, în baza Tratatului de la Lausanne. Acest eveniment, ca și celelalte aspecte evocate vin să ne confirme, dincolo de spiritul harismatic, care caracterizează personalitatea Patriarhului Bartolomeu, faptul că Sanctitatea Sa reușește să fie, în același timp, un om de o vocație sacerdotală exemplară și un diplomat de succes!…
Această nouă vizită a Sanctității Sale în Patriarhia Română poate fi socotită un nou gest de iubire frățească adresat întregii Biserici Ortodoxe Române, cler și popor?
Cu siguranță. Așa este! A revenit între noi Întâistătătorul întregii Biserici Ortodoxe, un om de o finețe și un sublim pilduitoare, persoană în care Biserica noastră, poporul român, are un fierbinte rugător și mijlocitor către Domnul!… Nu e puțin lucru să fim cea mai des vizitată Biserică Ortodoxă, după cea greacă, de către un Patriarh Ecumenic!… E un respect deosebit față de spiritualitatea și cultura unui neam; respect venit din partea unei persoane care, așa cum mărturisea Sanctitatea Sa, ‘trăiește zilnic o Golgotă’, rugându-se și lucrând, ‘cu timp și fără timp’, pentru întreaga suflare ortodoxă a acestei planete.
În încheiere, aș aduce în prim-plan câteva gânduri ale Sanctității Sale, care în calitate de cunoscător dinăuntru, atât al Răsăritului, cât și al Occidentului, spunea: ‘Europa trebuie să crească asemenea unei catedrale: cu temelii puternice în trupul pământului și cu un imens elan spre cer!’. În contextul existențial al lumii de astăzi, Patriarhul Bartolomeu consideră că, ‘dacă cuvintele nu angajează viața, ele devin o vorbărie ce discreditează Evanghelia’ și, astfel stând lucrurile, ‘Ortodoxia trebuie să fie una a faptelor, dacă nu, ea riscând a fi redusă la un fariseism orgolios’. Mi-a reținut atenția și o altă exprimare a Sanctității Sale, pe care nu ar trebui să o mai uităm vreodată: ‘Dumnezeu deschide porți, oferă posibilități acolo unde oamenii consideră că totul s-a terminat!’
‘ ‘Europa trebuie să crească asemenea unei catedrale: cu temelii puternice în trupul pământului și cu un imens elan spre cer!’. În contextul existențial al lumii de astăzi, Patriarhul Bartolomeu consideră că, ‘dacă cuvintele nu angajează viața, ele devin o vorbărie ce discreditează Evanghelia’ și, astfel stând lucrurile, ‘Ortodoxia trebuie să fie una a faptelor, dacă nu, ea riscând a fi redusă la un fariseism orgolios’.’
Parcursul vieții Patriarhului Ecumenic Bartolomeu
Sanctitatea Sa, ca și laic Dimitrios Archondonis, s-a născut pe 29 februarie 1940, pe teritoriul turc, în Insula Imvros, pe atunci locuită în întregime de greci ortodocși, în satul Sfinții Teodori. Licențiat în teologie în 1961 la vestita Școală de Teologie a Patriarhiei Ecumenice de la Halki, Sanctitatea Sa a fost hirotonit diacon în același an de către venerabilul mitropolit Meliton de Calcedon. Între 1963 și 1968 este trimis de către Patriarhul Ecumenic Atenagora ca bursier al Patriarhiei Ecumenice, să studieze în Apus, la Institutul Oriental al Universității Pontificale Gregoriane din Roma, la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveția), în cadrul Universității din München, susținându-și doctoratul la Roma cu o teză despre ‘Codificarea Sfintelor Canoane și a instituțiilor în Biserica Ortodoxă’, lucrare publicată în limba greacă, la Tesalonic, în anul 1970. În anul 1969 a fost hirotonit preot de către patriarhul Atenagora, devenind după trecerea la cele veșnice a acestuia principalul colaborator al succesorului său, patriarhul Dimitrie I. În anul 1973 e hirotonit arhiereu, cu titlul de Mitropolit al Filadelfiei, iar în 1990, după mutarea la Domnul a mitropolitului Meliton de Calcedon, devine Mitropolit de Calcedon și decan al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. În anul 1991, după trecerea la cele veșnice a patriarhului Dimitrie I, este ales, în unanimitate, în demnitatea de Patriarh Ecumenic, la vârsta de 51 de ani, întronizarea sa având loc pe data de 2 noiembrie a aceluiași an.
