Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Epifanie a fost pomenit astăzi, 16 februarie 2013, în catedrala Arhiepiscopală Înălțarea Domnului din Buzău.
Slujba Parastasului a fost oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Din soborul slujitor au mai făcut parte Înaltpreasfințitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh Patriarhal, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, dar și numeroși preoți și diaconi.
În cuvântul său de învățătură, Patriarhul României a evidențiat faptul că Înaltpreasfințitul Părinte Epifanie a fost un model de lucrare responsabilă și roditoare, arătând că a trecut la Domnul jertfelnic, după ce de dimineață a săvârșit Sfânta Jertfă a Euharisitiei, după masă în drum spre mănăstiri a trecut la Domnul în stare de misionar, de păstor jertfelnic, foarte conștient și conștiincios în privința slujirii de arhipăstor al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei.
Model de lucrare responsabilă și roditoare
„Arhipăstorul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei a fost un model de lucrare responsabilă și roditoare; a găsit 3 mănăstiri și a lăsat peste 30 de mănăstiri, a construit peste 250 de biserici, a reparat altele și a încurajat toate aceste lucrări. Deși în unele sate populația este îmbătrânită și rărită din cauza depopulării, totuși grija păstorului a fost egală atât pentru parohiile mari și mai dense cât și pentru parohiile mai mici și mai modeste. Această iubire părintească pentru toate unitățile de cult din Arhiepiscopie arată o responsabilitate totală și o hărnicie deosebită. Hărnicia aceasta este semnul lucrării Duhului Sfânt în om, Duhul Sfânt nu stă în omul viclean și leneș, de aceea Mântuitorul i-a spus celui care a îngropat talantul Slugă vicelană și lenesă. Ei bine, dacă un slujitor al Domnului este harnic și cinstit se poate aștepta să intre în Bucuria Domnului potrivit făgăduinței Domnului care a spus Bine slugă bună, peste puține daruri ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră în Bucuria Domnului tău. Noi considerăm că ÎPS Epifanie se află în Bucuria Domnului, a Arhipăstorului Veșnic, a Marelui Preot Veșnic, a Arhiereului Hristos care a încredințat oamenilor chemați la slujirea arhierească și preoțească să înmulțească talanții dați lor prin nașterea după trup și prin nașterea după Duh, sau prin Botez, a spus Preafericirea Sa.
Pomenirea această de 40 de zile este și o pomenire a lucrărilor pe care în diferite locuri le-a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu, înmulțind talanții, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie, a mai spus Preafericirea Sa: „Desigur această pomenire va continua în fiecare duminică, în fiecare sărbătoare chiar și în fiecare zi pentru că ne aflăm în Catedrala pe care a ctitorit-o Arhiepiscopul Epifanie și aici a așezat și mormântul său să fie aproape de Sfântul Altar și aproape de cei care slujesc aici și de credincioșii care vin aici ca împreună cu preoții să se roage lui Dumnezeu și în același timp să-I ceară ajutorul”.
Iubirea mai tare decât moartea este rugăciunea pentru cei morți
De asemenea Părintele Patriarh a arătat și importanța pomenirii celor trecuți la cele veșnice arătând că atunci când comemorarea cuiva se face prin rugăciune ea este mult mai mult decât o amintire, este comuniune, iar rugăciunea pentru cei morți este iubire mai tare decât moartea.
„Pomenirea morților este o lucrare deosebit de importantă a Bisericii și mai ales a Bisericii Ortodoxe. Comemorarea cuiva care a trecut din viața aceasta la cele veșnice, chiar și în lumea laică, este o aducere aminte cu respect de o persoană care a trăit pe pământ și a lucrat pentru familie, pentru comunitate, pentru țară și unii pentru umanitatea întreagă. Această comemorare înseamnă împreună pomenirea persoanei respective cu sentiment de recunoștință și respect. Când însă comemorarea se face prin rugăciune ea este mult mai mult decât o amintire, este comuniune. În rugăciunile pentru morți noi trecem de la simpla comemorare la comuniune, la legătură duhovnicească în aceiași iubire a lui Hristos, iubire pentru cei vii și pentru cei care au adormit în Domnul. Iubirea mai tare decât moartea este rugăciunea pentru cei morți, iubirea care păstrează în suflet amintirea sufletului celui care a trecut la Domnul. (†¦) În timp de 40 de zile se formează inima în corp, de 40 de zile este nevoie ca după îngroparea celui trecut la Domnul inima să înceapă a se descompune. Există o tainică legătură de iubire prin această rugăciune de pomenire a morților, ea este iubire mai tare de cât moartea pentru că este iubire harică, unită cu harul lui Dumnezeu prin rugăciune astfel încât pomenirea noastră devine și pomenire în memoria iubitoare a lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Pomenirea nu este o simplă comemorare, ci este un act de credință
Totodată Preafericirea Sa a arătat că slujba înmormântării și slujbele de pomenire rânduite de Biserică sunt în primul rând un act de credință: „Atât Slujba Înmormântării cât și Slujba Parastasului și toate pomenirile rânduite de Biserică sunt în primul rând un act de credință, nu o simplă emoție psihologică, credința că omul este creat după chipul lui Dumnezeu cel veșnic Viu și, de aceea, deși trupul lui este muritor, sufletul este nemuritor. Deci, actul de credință în pomenirea morților este credința că sufletul este nemuritor, așa cum spun și rugăciunile de dezlegare. În Biserica Ortodoxă, în aceste rugăciuni de dezlegare moartea nu mai apare ca o pedeapsă a păcatului așa cum este ea subliniată de către Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani că plata păcatului este moartea, ci moartea este și o pedagogie divină și anume pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte ai poruncit amestecului acestuia să se despartă. Ideea aceasta vine de la sfântul Grigorie Teologul care spune că dacă un om ar suferi și ar trăi în suferință pe pământ și nu s-ar mai desface sufletul de trup, răutatea ar fi fără de moarte și, deci, din iubire de oameni se desparte sufletul de trupul neputincios și suferind și așteaptă până la venirea cea de-a doua a Mântuitorului la Învierea cea de obște. Deci, dincolo de pedeapsa pe care o moștenim de la părinții noștri Adam și Eva, moartea este și o pedagogie divină, o apropiere a sufletului de Dumnezeu prin despărțirea de cele trecătoare, ca cele trecătoare să nu devină idoli, ca și cum ar fi singura și ultima realitate, ci să ne unim cu Dumnezeu Cel Netrecător și Nelimitat. De aceea în comuniunea sfinților cei trecuți la Domnul se află într-o iubire și o lumină nesfârșită, în Iubirea Preasfintei Treimi. Deci, când noi cerem ca să îi așeze sufletul unui om trecut la Domnul în corturile drepților, adică în sălașurile celor drepți și în comuniunea sfinților înseamnă în iubirea veșnică și nelimitată a Preasfintei Treimi. Deci, noi facem pomenirea nu ca o simplă comemorare civilă, ci ca un act de credință”.
Pomenirea este un act de nădejde
În al doilea rând pomenirea este un act de nădejde, a mai subliniat Părintele Patriarh: „În mormânt, cel decedat este așezat cu fața spre Răsărit, de unde va veni Domnul întru Slavă la a doua venire ca să judece vii și morții, pe cei drepți să îi adune în Împărăția cea fără de sfârșit. Nădejdea în învierea morților este exprimată în orice slujbă de pomenire: Că tu ești Învierea și viața și odihna sufletului adormitului robului tău Hristoase Dumnezeule„.
Pomenirea celor trecuți la Domnul este un act de iubire
Totodată Patriarhul României a arătat că pomenirea celor adormiți este și un act de iubire, evidențiind faptul că florile credinței sunt lumânările și rugăciunile noastre sunt deodată florile credinței și ale iubirii noastre pentru cei morți.
„În al treilea rând pomenirea celor trecuți la Domnul este un act de iubire. Florile credinței sunt lumânările și rugăciunile noastre sunt deodată florile credinței și ale iubirii noastre pentru cei morți. Deci, iată cum astăzi în iubirea Preasfintei Treimi, Înaltpreasfiniții și Preasfințiții Părinți ierarhi prezenți aici, preacuvioșii și preacucernicii preoți, stimatele autorități, preoții de parohii și acești tineri de la Seminarul teologic, am săvârșit un act de credință, un act de nădejde, și un act de iubire mai tare decât moartea spre pomenirea vrednicului de pomenire Arhiepiscop Epifanie spre Slava lui Dumnezeu și spre a noastră mântuire”, a spus Preafericirea Sa.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca să pomenim în continuare cu respect și prețuire pe Înaltpreasfințitul Epifanie și să ne rugăm Preasfintei Treimi ca în săptămânile următoare să ne ajute să aflăm pe cel care trebuie să-i fie urmaș în scaunul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, a spus Părintele Patriarh arătând cum se va desfășura calendarul alegerilor următorului Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei: „Luni, 18 februarie, se va întruni la București Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei pentru a desemna doi candidați în vederea alegerii, potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Române. Aceștia se desemnează prin vot consultativ. De asemenea, la 19 februarie, Sinodul Mitropolitan se va întâlni cu Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Buzăului tot la București pentru consultare. Adunarea are dreptul să confirme pe cei care îi propune Sinodul Mitropolitan sau să adauge un candidat în plus. Acești doi sau trei candidați vor merge la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și acolo se va face propriu zis alegerea. Prima parte este consultare a ierarhilor din zonă, a preoților și mirenilor reprezentați în Adunarea Eparhială și așa cum prevăd Sfintele Canoane episcopii sunt aleși de către Sinodul Episcopilor. Sinodul alege din cei doi sau trei candidați sau dacă se consideră că este necesar să fie și un al patrulea, va alege din patru. În general se ține seama de dorința locală, însă dacă cei care sunt propuși nu sunt cei mai buni, sau dacă sunt alții mai buni, Sinodul are dreptul să adauge pe al patrulea pe listă. Desigur alegerea se face prin vot secret astfel în data de 28 februarie va avea loc alegerea noului Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, iar în data de 10 martie, aici la Buzău, va avea loc întronizarea”.
De asemenea, elogiind personalitatea ÎPS Arhiepiscop Epifanie, Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a arătat că întreaga viață a arhipăstorului Buzăului și Vrancei a fost o Liturghie: „Am putea spune că Întreaga lui viață, de la nașterea în familia lui din localitatea Mălin din județul Suceava, apoi în mănăstirile cele mai importante, Râșca și Neamț, în școlile teologice din țară și din străinătate, apoi ca profesor de teologie și director al vestitului Seminar de la Neamț, apoi ca stareț al celei mai importante mănăstiri din țara noastră – M-rea. Neamț și apoi ca arhiereu, episcop vicar al la Tomis și Dunărea de Jos și în sfârșit aici, la Buzău și Vrancea, la curbura Carpaților, viața lui este o liturghie; liturghia în sensul sacru de slujbă sfințită adusă pe Sfântul Altar, dar și de împreună slujire cu preoții, cu cinul monahal și cu poporul”.
Cu această ocazie au fost lansate mai multe cărți dedicate Înaltpreasfințitului Părinte Epifanie, apărute la Editura Dunării de Jos, dar și la Editura Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, după cum ne-a transmis diac. Cornel Enache de la Radio Trinitas, prezent în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău. Astfel, primul volum Lumina slujirii jertfelnice semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, a fost prezentat chiar de către Chiriarhul Dunării de Jos. De asemenea, volumele Arhiepiscopul Epifanie de la aniversarea nașterii la ziua prohodirii, dar și Noi ctitorii bisericești la întorsura Carpaților, apărute la editura Eparhiei Buzăului și Vrancei, au fost prezentate de către pr. Costică Panaite, consilier cultural al eparhiei. Totodată, a fost prezentat un DVD cu slujba înmormântării Înaltpreasfințitului Epifaniei, realizat de către TRINITAS TV.
Înaltpreasfințitul Părinte Epifanie a trecut la Domnul în după-amiaza zilei de 7 ianuarie 2013. Slujba de înmormântare a avut loc joi, 10 ianuarie 2013, în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău unde a fost și înmormântat.
Înaltpreasfințitul Părinte Epifanie Norocel s-a născut pe 14 decembrie 1932 la Mălini, județul Suceava. În anul 1961 devine licențiat în Teologie la Academia Teologică din Sofia. De asemenea, a urmat studii de teologie la București și Moscova. Între anii 1965-1971 este profesor și director la Seminarul Teologic Mănăstirea Neamț, iar între 1971-1975 este starețul Mănăstirii Neamț. La 9 noiembrie 1975 este hirotonit ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. Pe 4 iulie 1982 este numit Episcop al Buzăului, iar la 8 noiembrie 2009 este înălțat la rangul de Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei.
