De Sărbătoarea Nașterii Domnului, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală. După citirea pericopei din Sfânta Evanghelie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt de învățătură adresat nu doar credincioșilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, ci tuturor creștinilor ortodocși români.
Preafericirea Sa a explicat înțelesul pericopei evanghelice, evidențiind smerenia Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Fiul lui Dumnezeu cel plin de Slavă ia chip de rob, se face Om. Cel Care stă în lumina cea neapropiată se naște într-o peșteră întunecoasă, într-un staul al oilor și ne arată prin aceasta marea smerenie a iubirii atotputernice a lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Matei, în Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos, pe de o parte a fost primit de oameni simpli și pe de altă parte refuzat de oameni mai înstăriți. A fost cinstit cu daruri de către regi veniți de la distanțe mari, din Persia și în același timp a fost prigonit de regele Irod, de teamă ca nu cumva să piardă tronul”.
Nașterea Domnului „a fost profețită cu sute de ani înainte de către proorocii Vechiului Testament”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arătând că „Proorocul Isaia a spus cum se naște Mântuitorul cu aproape 800 de ani înainte și anume că se va naște din Fecioară și că vor pune numele Lui, Emanuel, care se tâlcuiește ‘Cu noi este Dumnezeu’. Proorocul Miheia ne arată că se naște în Betleemul Iudeii și că Cel ce se naște în Bethleem nu este un om obișnuit, ci este o Persoană Veșnică Care devine Om. Proorocul Daniel ne spune că Mântuitorul Iisus Hristos se va naște, va trăi și va lucra mântuirea oamenilor și se va aduce pe Sine Jertfă, după care jertfa cea neîntreruptă de la Templu va înceta peste șaptezeci de săptămâni de ani, adică 490 de ani mai târziu, după cum a și avut loc venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos”.
În continuare, Patriarhul României a arătat că Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara Maria semnifică binecuvântarea și începutul înnoirii vieții noastre: „Mântuitorul Iisus Hristos se Naște din femeie pentru că dorește ca umanitatea să se mântuiască nu din exterior, ca ceva impus, ci din interiorul ei, din interiorul umanității Maicii Domnului care în mod liber acceptă să nască pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii așa cum a făgăduit Arhanghelului Gavriil zicând: ‘Fie mie după cuvântul tău. Iată roaba Domnului’. Deci, zămislirea sau începutul înomenirii Fiului lui Dumnezeu se realizează după acordul liber exprimat al Fecioarei Maria. Nașterea din femeie ne arată că mântuirea trebuie să vină tot prin familie, pentru că prin prima familie, Adam și Eva, a venit căderea oamenilor. Femeia l-a îndemnat pe bărbat să mănânce din pomul oprit. Așadar, prin Eva a intrat păcatul în lume, iar acum prin noua Evă, Fecioara Maria, vine Mântuitorul lumii, Izbăvitorul de păcat și de moarte, Iisus Hristos, numit de Sfântul Apostol Pavel ‘Noul Adam’. Nașterea aceasta din interiorul umanității ne arată în primul rând profunzimea lucrării lui Dumnezeu, ca lucrare de sfințire, curățire a omului, de ridicare a lui din păcat spre viață sfântă și viață veșnică. În plus, această Naștere din Fecioara ne arată importanța familiei. Prin nașterea din Fecioara Maria, Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează familia, o sfințește, ne arată valoarea eternă a fiecărui copil care se naște, pentru că un copil care se naște în lumea aceasta nu se naște doar pentru a fi un bun cetățean al patriei pământești. Dacă un copil este crescut în credință el trăiește veșnic în iubirea Preasfintei Treimi. Dacă a fost botezat în numele Sfintei Treimi și trăiește potrivit evangheliei iubirii Mântuitorului Iisus Hristos, va trăi veșnic, va fi un cetățean al Împărăției Cerurilor. Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos din Fecioara arată binecuvântarea lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate și începutul înnoirii vieții noastre căzute în păcat din interiorul ei. De aceea, orice rugăciune, gând bun sau cuvânt bun arată în noi viață nouă, binecuvântată de Hristos, Cel Ce se Naște din interiorul umanității pentru ca umanitatea să fie schimbată din interior, în mod liber, nu în mod forțat din exterior”.
Preafericirea Sa a mai arătat că venirea smerită pe lume a Mântuitorului demonstrează că omul este liber să aleagă dacă Il primește sau Il respinge pe Dumnezeu: „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos respectă libertatea și demnitatea fiecărui om. El nu forțează, nu se impune, ci se propune. El vine în lume smerit, sub forma unui copil inocent, curat pe care poți să-l iubești sau poți să-l ignori, poți să-l ocrotești sau poți să-l lași să moară. Copilul nu se poate hrăni singur după naștere, nu se poate îmbrăca singur, nu se poate mișca singur, ci pentru toate acestea are nevoie de ajutor. El este dependent de iubirea celor din jur. Deci, Mântuitorul Hristos este Dumnezeu-Copilul, Cel Atotputernic devine cu totul neputincios ca Om. De ce? Pentru că El respectă libertatea noastră și vrea să fie primit cu iubire, așa cum primești un copil, nu de teamă sau din constrângere, ci din convingere. Prin faptul că Dumnezeu vine în lume nu ca om adult cu forță fizică, ci vine în lume ca un copil plăpând, smerit, nevinovat și neajutorat vrea să ne spună că Dumnezeu se propune, nu se impune oamenilor. Dacă vrei Îl primești ca locuitorii din Betleem sau Îl respingi ca locuitorii din casele bogate ale Betleemului. Libertatea aceasta de a-L primi pe Dumnezeu sau de a-L respinge, de a-L iubi sau de a-L ignora este dată în însuși faptul că Dumnezeu vine la noi ca un copil. El devine copil și pentru ca să ne arate nouă cât de mare este taina iubirii părintești. Cine nu a fost copil nu a cunoscut iubirea părintească. Cine nu a fost copil nu știe ce este tata și ce este mama. Tocmai pentru a ne obișnui pe noi ca și copii să înțelegem iubirea părintească, Hristos Domnul se face prunc ca să ne arate că vine în lume să vestească iubirea părintească eternă a Tatălui din Ceruri. El Se naște veșnic din Tată fără mamă și pe pământ Se naște din mamă fără tată. Vrea să ne arate cât de mare este taina iubirii părintești a tatălui și a mamei. Copilul are nevoie de iubirea familiei, ca mai târziu după ce crește mare să înțeleagă iubirea familiei sfinte a Bisericii. El se naște în familia conjugală, dar în familia eclesială a Bisericii, unde folosim expresia de ‘părinte duhovnicesc’, ‘maică duhovnicească’, ‘fii, frați și surori duhovnicești’, nu-i înțelegem pe cei din Biserică dacă nu i-am trăit mai întâi în familie”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat înțelesurile locului în care S-a născut Mântuitorul, precum și înțelesurile darurilor aduse Pruncului Iisus: „Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos într-o peșteră ne arată că Dumnezeu vrea să sfințească și Universul din interiorul lui. Peșterea poate să fie loc de adăpost pentru cineva, dar foarte des a fost folosită ca loc de înmormântare. Cel ce se Naște în peșteră, se Naște pentru a trece prin moarte, ca apoi să vindece pe om de moarte și prin Înviere să-l înalțe la ceruri. Deci, sfințește pământul prin faptul că se Naște în peșteră, dar ne mai spune că se Naște în peșteră și pentru a birui mormântul, pentru a ridica pe cei din morminte la viață veșnică. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că magii i-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Aurul înseamnă că Pruncul va fi un Împărat și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Anticamera și arvuna Împărăției Lui fără de sfârșit este acum în lumea aceasta, Biserica lui Hristos. Tămâie preînchipuie lucrarea Lui de Mare Preot, de Arhiereu Veșnic Care nu aduce jertfe de animale la Templu, ci Se aduce pe Sine Însuși Jertfă lui Dumnezeu ca să arate iubirea Sa mai tare decât moartea, căci Cel Răstignit va fi și Cel Înviat din morți. Iubirea Lui față de Dumnezeu și față de semeni este mai tare decât moartea. Smirna ne arată că El va trece prin moarte și ne va aduce la Înviere. Smirna era folosită la înmormântare pentru a opri descompunerea trupului, împreună cu alte mirodenii. Deci, este dorința omului de viață veșnică, de a birui moartea și în Hristos Care trece prin moarte și ajunge la Înviere se biruiește și păcatul și moartea care este consecința păcatului”.
Patriarhul României a subliniat învățăturile care reies din marea sărbătoare a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii: „Cu prilejul acestei mari sărbători noi învățăm adevărul vieții noastre și anume că toată existența, cerul și pământul și viața oamenilor este dar de la Dumnezeu. De aceea, în cântările noastre se spune că la darul lui Dumnezeu arătat în Fiul Său făcut Om pentru mântuirea oamenilor, noi răspundem cu daruri. Cerul îi dăruiește Fiului lui Dumnezeu făcut Om din iubire pentru oameni, steaua. Pământul peștera, magii darurile și noi îi dăruim pe Fecioara, cea mai curată ființă umană pe care a găsit-o Hristos Domnul când a venit în lume, Fecioara Maria, care a devenit Maica Domnului și rugătoare pentru noi toți înaintea Fiului său, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Din dărnicia lui Dumnezeu arătată în Nașterea lui Iisus Hristos învățăm și noi să fim darnici, să arătăm bunătate prin iertare, prin milostenie, prin ajutorarea copiilor orfani, a bătrânilor abandonați, a bolnavilor, a celor singuri, a celor îndoliați, a străinilor, a celor fără adăpost. Iubirea milostivă și smerită a lui Dumnezeu ne îndeamnă la iubire smerită și milostivă față de semenii noștri. Acesta este mesajul Crăciunului: Iubire milostivă, smerită și darnică”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
