PF Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Loctiitor de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, a participat astazi, la Palatul Patriarhiei, la intalnirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucurestilor. Tema acestei intruniri a fost: ‘Religia in scoala romaneasca de azi. Exigente, probleme si perspective’. In cuvantul de deschidere, PF Parinte Patriarh Daniel a subliniat importanta orei de religie, pe care PF Sa o considera cea mai mare investitie spirituala pe termen lung: ‘Nu exista la ora actuala o investitie spirituala mai mare, pe termen lung, decat ora de religie. Noi am spus de mai multe ori ca cea mai mare realizare de dupa Revolutie este tocmai reintroducerea orei de religie nu numai ca o reparatie morala, ci si pentru formarea religioasa. Noi nu vedem imediat rezultatul, dar daca am trai timp de 4 – 5 generatii am vedea efectul bun al religiei si cata lumina aduce in societate si in familie’.
De asemenea, PF Sa a subliniat necesitatea existentei orei de religie atat din punct de vedere cultural si educational, cat si moral spiritual. In acest context, PF Sa a vorbit celor prezenti despre modul in care trebuie sa fie perceputa ora de religie: ‘Ora de religie e considerata pentru noi ca o necesitate culturala, educationala. Intr-o tara in care vezi cruci pe drum, icoane, biserici, manastiri, nu poti sa ai cultura generala completa daca nu cunosti ce insemneaza si ce a insemnat religia in viata poporului roman. Mai mult decat atat este o necesitate moral-spirituala si misionara predarea orei de religie, pentru ca formeaza pe tinerii crestini. Nu putem ca pe un copil botezat sa-l lasam fara hrana spirituala a unei educatii crestine. Ora de religie trebuie sa fie un izvor de lumina si de bucurie. Nu trebuie terorizati copiii si tinerii cu acumularea de cunostinte si nu trebuie evaluati numai dupa multimea cunostintelor acumulate, ci si dupa entuziasmul, dragostea si pasiunea pentru credinta si pentru Biserica. Trebuie ca ora de religie sa-i schimbe comportamentul, sa-l invete pe copil sa traiasca in bucuria prezentei lui Hristos, in bucuria familiei ca dar al lui Dumnezeu si in societate ca una binecuvantata de Dumnezeu’.
