PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a fost inmormantat astazi, 3 august 2007, in Catedrala patriarhala din Bucuresti. Slujba inmormantarii a fost oficiata de catre Sanctitatea Sa Bartolomeu, patriarhul ecumenic de Constantinopol, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si reprezentantii Bisericilor Ortodoxe surori. Funeraliile celui de-al V-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane au inceput in aceasta dimineata cu oficierea slujbei Sfintei Liturghii in Catedrala patriarhala de catre PS Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. A urmat apoi, in aula Palatului Patriarhiei, sedinta comemorativa a Sfantului Sinod, unde oficialitatile statului si delegatiile oficiale au prezentat mesajele de condoleante. In deschiderea sedintei comemorative, IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si Loctiitor de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a mentionat urmatoarele: ‘Comemorarea si omagierea personalitatii Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ca urmare a trecerii sale la viata vesnica in ziua de 30 iulie 2007, ne-a adunat astazi in aceasta aula a Palatului Patriarhiei din Bucuresti. Va multumim tuturor pentru ca sunteti alaturi de Biserica Ortodoxa Romana in aceste zile de doliu si ne transmiteti mesaje de condoleante din partea institutiilor pe care le reprezentati. Condoleantele primite deja pana acum din partea multor Culte, institutii de Stat si persoane particulare din Romania si din strainatate ne arata ce sentimente a cultivat Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane in relatia sa cu persoane si cu popoare diferite’.
Dupa sedinta comemorativa dedicata PF Parinte Patriarh Teoctist a inceput slujba inmormantarii PF Sale, la finalul careia IPS Parinte Mitropolit Daniel, Loctiitor de patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a tinut un cuvant in care a prezentat viata Parinteui Patriarh Teoctist inchinata Bisericii, pe care a si pastorit-o mai bine de 20 de ani: ‘Iata o viata de om total daruita lui Hristos si Bisericii Sale, o mare binecuvantare, dar si o lucrare misionara deosebit de grea. Un martor si un marturisitor al Crucii si Invierii in viata Bisericii si a poporului roman. Din cei 57 de ani de arhierie sau de episcopat, 40 de ani au fost traiti in timpul dictaturii comuniste atee, cand au fost arestati si intemnitati, prigoniti si obstructionati in lucrarea lor, multi ierarhi, preoti, monahi, credinciosi, in special credinciosi intelectuali. Atunci au fost inchise multe manastiri si schituri, desfiintate unele eparhii, mai multe scoli teologice, iar mai tarziu au fost demolate mai multe biserici, in special aici, in Bucuresti. Totusi, prin harul lui Dumnezeu, suferintele indurate de multi clerici si credinciosi, cu rabdare si rugaciune, cu smerenie si speranta, au devenit seminte ale invierii si ale innoirii spirituale, ale unor transformari rapide si ale unei lucrari misionare intense, care s-au vazut mai ales dupa evenimentele din decembrie 1989 pana astazi. Multi tineri, desi fuseseera educati in scolile ccomuniste atee, au devenit in mod neasteptat o forta misionara crestina. Cum? Ca urmare a rugaciunilor smerite si tainice ale multor bunici, parinti, preoti din parohii, monahi din manastiri, ierarhi din orase care au fost umiliti, dar nu invinsi. Toate acestea explica in mare parte zelul misionar tineresc al Patriarhului Teoctist si avantu-l sau pastoral din anul 1990 pana astazi’.
A urmat apoi cuvantul Sanctitatii Sale Bartolomeu, patriarhul ecumenic de Constantinopol, care a subliniat ca Prea Fericitul Teoctist s-a jertfit pentru a aduce stralucire Bisericii si poporului sau: ‘Viata fericitului intru adormire Patriarh Teoctist, fratele nostru, a constituit expresia concreta a vietii si inaintarii Bisericii Ortodoxe din Romania pe calea Crucii si a Invierii. Fericitul intru adormire frate Teoctist, patriarhul care a trait aproape un veac si ale carui plete au albit slujind lui Hristos, si-a dus viata intocmai dupa cuvantul Apostolului, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi, in curatie, in cunostinta, in indelunga rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in iubire nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, ca un iubitor de adevar’.
