Piciorul teologiei academice şi ţepuşa limbii greceşti

Într-o vreme nu foarte în­depărtată de timpu­ri­le noastre, înaintaşi i­­luştri ai teologiei aca­de­­mice de care ne bucurăm as­tăzi, cum ar fi pr. Petre Vin­ti­les­cu sau pr. Dumitru Stă­ni­loae, mânuiau cu dibăcie suliţa lim­bii greceşti, plăsmuită par­că anume de Bunul Dumnezeu să fie o măiastră liră a Du­hu­lui, în agon-ul academic în care şi-au jertfit o bună parte a vie­ţii lor înţelegătoare şi lu­cră­toa­re. Teologia lor de înaltă ţinută s-a datorat, fără doar şi poate, ca­rului de foc duhovnicesc în ca­re Dumnezeu i-a aşezat, dar vâr­ful de lance al rostirii lor răs­picat teologice a fost neînce­ta­tul recurs la izvorul nesecat al limbii greceşti, atât din Scrip­turi, cât şi din Părinţii Bisericii.

Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente

Factbox: Îmbătrânirea demografică în România

Sociologii şi demografii definesc îmbătrânirea demografică drept creşterea ponderii persoanelor vârstnice – de peste 65 de ani – în cadrul efectivului total al populaţiei studiate, în detrimentul celorlalte categorii de vârstă – tinerii şi adulţii,…