Anul acesta Postul Crăciunului începe marți, 15 noiembrie 2011. Acest post este tot timpul în perioada 15 noiembrie-24 decembrie și este închinat marei sărbători a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cea mai aspră zi de postire pentru Sărbătoarea Crăciunului este ziua de 24 decembrie, ajunul praznicului Nașterii Domnului.
Credincioșii ortodocși încep pregătirea duhovnicească pentru Nașterea Domnului. Postul Crăciunului este unul luminos, întrucât în Postul Nașterii Domnului, care ține 40 de zile, sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nădejdii de bucurie. Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la toate lucrurile rele, care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Însă, odată cu gândurile noastre, în post ne angajăm și la o disciplină în ceea ce privește hrana. Ne folosim numai de hrana vegetală și, în zilele hotărâte pentru dezlegare, folosim pește și untdelemn. Astfel, din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin.
După cum ne informează „Ziarul Lumina”, Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot așa se cuvine să aștepte creștinii, pentru a putea întâmpina prin ajunare Cuvântul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria. „Este un post luminos, întrucât ne pregătim pentru o bucurie. În Postul Crăciunului sunt numai pomeniri ale bucuriei, ale nădejdii de bucurie. Ne gândim la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ne gândim la Maica Preacurată, ne gândim la Dreptul Iosif, ales de Dumnezeu pentru a fi ocrotitor al Domnului Hristos, ne gândim la bunătatea lui Dumnezeu, ne gândim la iubirea lui Dumnezeu-Tatăl, care L-a trimis pe Fiul său în lume, ne gândim la iubirea Fiului lui Dumnezeu, care, pentru noi și pentru a noastră mântuire, s-a întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și s-a făcut Om. Postul are doar rostul să ne pună cu mai multă grijă în atenție evenimentele pe care le așteptăm”, explica vrednicul de pomenire arhimandritul Teofil Părăian, de la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, județul Brașov.
Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Postul e un act liber consimțit, reglementat de disciplina religioasă pentru a întâmpina un eveniment important în istoria mântuirii. Acum, creștinii trebuie să se spovedească și să se împărtășească pentru a se pregăti sufletește pentru primirea, în ieslea sufletului, a Pruncului întrupat.
Un post mai ușor, dezlegări la pește
Însă, odată cu gândurile noastre, în post ne angajăm și la o disciplină în ceea ce privește hrana, pentru că așa este rânduiala Bisericii noastre. Ne folosim numai de hrana vegetală și, în zilele hotărâte pentru dezlegare, folosim pește și untdelemn.
Astfel, din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. Este dezlegare la pește și preparate din pește, precum și la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie-18 decembrie, inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creștin/ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui peștișor.
Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”), acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00-16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.
Rânduieli liturgice speciale
În perioada Postului Crăciunului apar modificări în programul liturgic. Începând cu data de 21 noiembrie, se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Nașterii Domnului, care se cântă până în data de 30 decembrie inclusiv. La Ceasuri și Pavecerniță stihirile și troparele nu se cântă, ci se citesc. Dacă Ajunul Crăciunului cade sâmbăta sau duminica, slujba Ceasurilor Împărătești se mută în vinerea de dinainte, această zi devenind aliturgică. De asemenea, dacă Ajunul Crăciunului cade într-una din zilele din cursul săptămânii (de luni până vineri), se va oficia în această zi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, urmând ca în ziua praznicului să se săvârșească Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Dacă ajunul va fi sâmbăta sau duminica, în ziua de ajun se va oficia Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua Crăciunului – Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Postul Crăciunului este ținut și în Biserica Romano-Catolică, unde este numit „Jejunium Adventus Domini” (Postul venirii Domnului), dar care durează doar trei săptămâni.
Marea sărbătoare
În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, credincioșii îl așteaptă pe preot ca să le aducă vestea Nașterii Mântuitorului. Ei își primenesc casele, pregătesc bucate pentru cel mai important musafir, preotul, în ziua de Ajun, în felul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină. „Ziua de Ajun este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop. („Liturgica generală”, pr. prof. dr. Ene Braniște, EIMBOR, 1985)
Tot din ziua de Ajun, încep colindele, cântările prin care glasurile cristaline ale copiilor vestesc marea bucurie a Întrupării Domnului. În fiecare an, mergând din casă în casă, în liniștea nopții de dinaintea sărbătorii Crăciunului, colindătorii reactualizează simfonia divină a cetelor îngerești și cântarea păstorilor ce au vestit nașterea Domnului, în urmă cu 2000 de ani. A doua zi, după ce participă la Sfânta Liturghie, credincioșii se întorc la casele lor, înfruptându-se din bucate de dulce și bucurându-se de marea sărbătoare a creștinătății.
De când se postește?
Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară și trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”.
La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. De exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.
Evenimentul Nașterii Mântuitorului este prezentat în două Evanghelii – la Sfinții Evangheliști Matei și Luca -, fiecare punctând anumite elemente istorice și cosmice de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Evanghelist Matei amintește de stea, de magi și de fuga în Egipt, pe când Sfântul Evanghelist Luca descrie călătoria de la Nazaret la Betleem, nașterea Pruncului și așezarea Lui în iesle, închinarea păstorilor și bucuria cerească a îngerilor.
