Anul acesta, Postul Paștilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului începe astăzi, 7 martie. El este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea, în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelență. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească Botezul la Paști și ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioșilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos; totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ținut de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de începerea activității Sale Mesianice (Luca 4, 1-2), de unde i s-a dat și denumirea de Păresimi sau Patruzecime.
În general, Sfinții Părinți și scriitori bisericești privesc acest post ca o instituție de origine apostolică. Începând de pe la sfârșitul secolului al III-lea înainte, Postul cel Mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ține o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, mai precis după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic (325), Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi. În prima săptămână din Postul Paștilor, zilele de luni și marți sunt zile aliturgice, fiind zile de post cu ajunare deplină. Sfinții Părinți au rânduit ca această primă săptămână a postului să fie păzită cu cea mai mare rigoare posibilă. Mulți monahi și mulți creștini îmbunătățiți rămân fără să mănânce nimic până vineri. Creștinii rânduiesc ca această primă săptămână a postului lor să fie păzită cu tărie și o socotesc drept cea mai curată printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, această săptămână era numită „Săptămâna curată” pentru a arăta că felul în care trebuie să fie păzită trebuie să fie model pentru toate celelalte săptămâni ale Postului Mare.
De asemenea, Vinerea Patimilor este zi aliturgică deoarece ea este o zi de întristare și de post, pentru că în această zi a fost răstignit și îngropat Domnul nostru Iisus Hristos. În această zi nu se săvârșește liturghie din două motive: în primul rând pentru că Sfânta Liturghie este o taină pascală, o zi de bucurie, o zi în care credincioșii sunt chemați la prăznuire și din acest motiv săvârșirea ei este nepotrivită cu zilele de post; în al doilea rând, amintirea pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecută în această zi s-a socotit atât de completă, încât nu s-a mai considerat folositor și logic să se redubleze prin săvârșirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeași temă.
După cum aflăm din „Liturgica generală” a părintelui Ene Braniște, pe parcursul Postului Sfintelor Paști, între slujbele rânduite de Părinții Bisericii un loc aparte îl ocupă și Canonul Sfântului Andrei Criteanul care se săvârșește în prima și în a cincea săptămână din Postul Mare; în prima săptămână, în seara zilelor de luni, marți, miercuri și joi, în cadrul slujbei numite Pavecernița Mare (slujba de după Vecernie), când strofele Canonului sunt împărțite în patru părți, corespunzătoare celor patru zile; miercuri în săptămâna a cincea din Post, în cadrul slujbei numite Denia când se cântă integral.
„În perioada aceasta a Postului Sfintelor Paști se săvârșește Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul Mare. Este mare pentru că are toate pesnele, spre deosebire de celelalte canoane cărora le lipsește peasna a doua. Fiecare cântare este inspirată după o cântare veterotestamentară sau noutestamentară”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, după cum informează TRINITAS TV. De asemenea, „Canonul Sfântului Andrei Criteanul este mare și prin numărul de 250 de strofe pe care le conține și el se săvârșește în primele zile ale postului, adică în primă săptămână, cântările canonului fiind împărțite, iar în miercurea din săptămâna a cincea a Postului Mare se săvârșește tot Canonul”, a mai spus Înaltpreasfinția Sa.
Despre rânduielile liturgice specifice ale Postului Sfintelor Paști a vorbit și Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului care a arătat că: „Specificul slujbelor din Postul Mare este legat de urcușul nostru spre înviere. În prima săptămână a Postului Mare se săvârșește canonul de pocăință care se citește în cadrul Pavecerniței Mari, canon alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul. De aceea, prima săptămână a Postului Mare mai este numită și Săptămâna Canonului și astfel primele două zile din Postul Mare sunt zile aliturgice, zile în care se ajunează, pentru ca în celelalte zile de peste săptămână de luni până vineri, mai puțin în prima săptămână a Postului Mare să ne împărtășim la Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfințite. Această Liturghie mai înainte sfințită se oficiază în cursul săptămânii doar în Sfântul și Marele Post al Paștilor”.
Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului a arătat importanța semnificațiilor pentru fiecare creștin din cadrul Postului Mare: „Postul Sfintelor Paști, numit și Postul Mare, este rânduit de Sfânta Biserică în amintirea Postului săvârșit de către Mântuitorul Iisus Hristos atunci când a mers în pustie și a postit și s-a rugat pentru mântuirea lumii. Postul simplu, fără a-l însoți cu lucrarea duhovnicească, reprezintă de cele mai multe ori doar o cură alimentară. Astfel, din postul rânduit de Biserică noi trebuie să dobândim mai multă lucrare dumnezeiască în ființa noastră, să înțelegem pe aproapele nostru și să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu în lume”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
