Marele praznic al Sfintei Învieri a umplut de lumină sufletele credincioșilor din Mitropolia Olteniei. Imnul bucuriei ‘Hristos a înviat!’ a răsunat în toate catedralele chiriarhale, mănăstirile și bisericile de mir din Oltenia.
De marele praznic al Învierii Mântuitorului Hristos, Înalt Preasfințitul Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană ‘Sfântul Mare Mucenic Dimitrie’ din Craiova, informează „Ziarul Lumina”. Înalt Preasfințitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit alături de Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, la Catedrala arhiepiscopală ‘Sfântul Nicolae’ din Râmnicu Vâlcea. Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, a slujit la Paraclisul episcopal ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’ din Drobeta-Turnu Severin, iar Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala ‘Sfânta Treime’ din Caracal.
‘Învierea este medicamentul nemuririi’
În cea de-a doua zi de după săptămâna Învierii, IPS Părinte Irineu a slujit la altarul Paraclisului mitropolitan ‘Sfânta Treime’ din Craiova. La finalul Sfintei Liturghii, Înalt Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a dezvoltat semnificația și importanța Sfintei Învieri în viața noastră. ‘În Mântuitorul Iisus Hristos, Învierea nu este o reîntoarcere la o viață biologică, pământească, ci reprezintă cu adevărat o trecere de la moarte la viață, de la nefiresc la firesc, la duhovnicesc (cuvântul paști vine din ebraicul pesha, care înseamnă trecere). Nefiresc era ca omul să moară, pentru că Dumnezeu l-a făcut spre nemurire, spre viață veșnică. I-a dat posibilitatea să trăiască veșnic, dar omul a ales moartea, dimpreună păcatul și lucrurile stricăcioase, unindu-se atât de puternic cu ele, încât a fost nevoie ca trupul acesta, precum un vas de lut, să se spargă, să se risipească, pentru ca mai apoi să fie din nou refăcut și să devină un vas nou, strălucitor și nestricăcios. După cum afirmă și Sfântul Apostol Pavel, ‘ne naștem întru stricăciune și înviem întru slavă’. Este precum bobul de grâu care, dacă nu se seamănă în pământ și nu putrezește, nu dă roadă. Și noi ne așezăm în mormânt, putrezim în pământ, pentru ca să renaștem la o nouă viață veșnică, întrucât suntem creați de Dumnezeu pentru bunătățile cele veșnice ale Împărăției Sale.’ În continuarea cuvântului său, Mitropolitul Olteniei a specificat că antidotul morții și al păcatului este Învierea. ‘Numai primind lumina Sfintei Învieri vom rămâne permanent împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, care ne va duce pe toți întru slava Sa cerească. De aceea mărturisim și credem că Învierea este medicamentul nemuririi. Această doctorie o primim prin Sângele și Trupul Mântuitorului, prin Sfânta Împărtășanie, care este cu adevărat chipul Sfintei Învieri.’
Biserica ‘Știrbei’ – martoră a evenimentelor din 1821
De numele Bisericii ‘Sfânta Treime’ se leagă și câteva evenimente din anul revoluționar 1821. Aici s-au adăpostit arnăuții veniți de la București pentru a-l prinde pe Tudor Vladimirescu. Ei s-au închis în biserică provocându-i mari stricăciuni. În urma acestui incident, biserica a trebuit să fie reparată, lucru menționat de către marele istoric Nicolae Iorga în lucrarea sa ‘Orașe oltene și mai ales Craiova, pe pragul vremurilor noi’. Cutremurul din 1838 a afectat-o din nou, fiind nevoie de noi reparații.
Actuala Biserică ‘Sfânta Treime’ este o bijuterie arhitectonică, reclădită pe vechile temelii, în secolul al XVIII-lea, după planurile cunoscutului arhitect și restaurator francez André Leucomte de Nouy, sub ctitoria principilor Alexandru și Dimitrie Știrbei. A fost ultima lucrare pe care arhitectul francez a făcut-o în țara noastră. Resfințirea a avut loc la 15 octombrie 1906, fiind săvârșită de către PS Atanasie Mironescu, episcopul Râmnicului și Noului Severin. La eveniment au participat principele Barbu Alexandru Știrbei, precum și epitropii Grigorie Argetoianu și Toma Marocneanu.
La 24 ianuarie 1859, în fața bisericii s-a dansat Hora Unirii, moment imobilizat de pictorul Teodor Aman, a cărui casă era în fața bisericii. În anul 1903, epitropia bisericii va cumpăra de la Teodor Aman această casă, care mai târziu va fi demolată, în locul ei amenajându-se un frumos spațiu verde.
După aproape 100 de ani de la acest eveniment, în anul 1995, a fost refăcută pictura, iar pe 12 iunie a aceluiași an, mitropolitul de atunci al Olteniei, Nestor Vornicescu, a săvârșit slujba de resfințire a bisericii. Astăzi, sfântul lăcaș funcționează, cu binecuvântarea IPS Părinte Irineu, în regim de paraclis mitropolitan.
