În Duminica a VI-a după Paști, a Orbului din naștere, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujba Sfintei Liturghii oficiată în Paraclisul ‘Sfântul Grigorie Luminătorul’ din Reședința patriarhală, informează ‘Ziarul Lumina’.
Patriarhul României a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a vindecat un orb din naștere, l-a făcut pe acesta prin lucrarea harului un mărturisitor și un misionar, trimis să se vadă lucrarea lui Dumnezeu, iar prin contrastul dintre comportamentul lui și al fariseilor, orbul vindecat arată cât de mare este orbirea necredinței, orbirea spirituală. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că ‘este mai greu să fii vindecat de necredință, decât să fii vindecat de nevederea trupească’.
Preafericirea Sa a subliniat că acest orb nu a cerut nimic. Spre deosebire de orbii din Ierihon, el a fost remarcat de către Mântuitorul Hristos și ucenicii Săi, care L-au întrebat pe Domnul Hristos cine a păcătuit: el sau părinții lui? ‘Mântuitorul a arătat că nici el, nici părinții lui nu au păcătuit, ci a fost orb pentru a se arăta prin el lucrarea lui Dumnezeu. Mântuitorul respinge aici credința falsă a reîncarnării, a metempsihozei, adică a pelegrinării sufletului dintr-un corp într-altul, în mai multe vieți ca formă de curățire. Mântuitorul arată că acest orb s-a născut așa pentru o rațiune care scapă gândirii omenești, anume aceea a unei lucrări tainice a lui Dumnnezeu din viața fiecărui om’, a explicat Patriarhul României.
Suferința, cu scop pedagogic
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că oamenii, când văd suferința altora, se pronunță în grabă și judecă, fie pe cel care suferă, fie părinții, fie alte rude. ‘Mântuitorul ne descoperă că există suferință, care nu provine ca urmare a păcatului, ci este suferința îngăduită de Dumnezeu cu un scop pedagogic, cu o semnificație spirituală, pentru că numai Dumnezeu transformă suferința fizică în lucrare cu semnificații spirituale’, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a reliefat importanța vindecării orbului din naștere, subliniind că ‘acest orb a devenit un mărturisitor al lucrării dumnezeiești, dar și un mărturisitor al dumnezeirii lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Se arată cât de mare este puterea credinței care vine prin lucrarea de vindecare a lui Dumnezeu din viața omului. Credința acestui orb din naștere judecă necredința fariseilor care vedeau cu ochii trupești, dar nu credeau că Iisus Hristos este Mesia. Scopul Evangheliei este să arate că pe Iisus Hristos Îl mărturisesc și orbii vindecați, spre deosebire de cei orbiți de necredință, de invidie, care nu pot vedea lucrurile dumnezeiești.’
‘Harul se dăruiește celor smeriți și ascultători’
Întâistătătorul Bisericii noastre a remarcat că Mântuitorul nu a vindecat pe orb prin puterea cuvântului Său, ci prin ungerea ochilor cu un amestec de tină și salivă. ‘Acest lucru are un profund simbolism duhovnicesc, fiindcă Domnul Hristos a vrut să arate că cel Care S-a aplecat și a luat tină este Cel care L-a zidit pe om în ziua a șasea a creației, El, Hristos, este făcătorul omului, dar și vindecătorul. Hristos este Cel care dă lumina fizică și tot El poate să o dăruiască celor care nu o au. Trimiterea unui orb la un bazin aflat în altă parte semnifică, de asemenea, cum Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, i-a dat și puterea credinței, care l-a dus direct la izvor prin lucrarea harului lui Dumnezeu, ce se dăruiește celor smeriți și ascultători’, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
La final, Preafericirea Sa a făcut legătura dintre această minune, în care materia devine materie vindecătoare, sfințitoare și mijloc de purtare și transmitere a harului lui Dumnezeu, și Taina Sfântului Maslu, unde puterea nevăzută sfințitoare a lui Dumnezeu se face văzută prin materie (untdelemnul, pâinea, vinul).
