În Duminica a II-a după Rusalii, a Sfinților Români, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujba Sfintei Liturghii săvârșită în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința patriarhală, informează ‘Ziarul Lumina’.
Sfinții Părinți au rânduit ca în această zi, la Sfânta Liturghie, să fie citită Sfânta Evanghelie de la Matei, care relatează episodul chemării la apostolat a primilor ucenici ai Mântuitorului Hristos. În cuvântul de învățătură, Patriarhul României a explicat că „această chemare la apostolat sau la apostolie înseamnă chemarea la misiune, o chemare în vederea trimiterii, pentru că apostolatul înseamnă o trimitere a ucenicilor în lume pentru a vesti Evanghelia mântuirii. În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul cheamă pe patru dintre cei doisprezece Apostoli – pe Petru și pe Andrei, pe Iacob și pe Ioan, fii lui Zevedeu – și, în mod surprinzător, toți patru răspund imediat chemării Mântuitorului Iisus Hristos. Iacob și Ioan se aflau în corabia lor de pescari, împreună cu tatăl lor, Zevedeu, și atunci când sunt chemați de Mântuitorul Iisus Hristos, atât de prompți sunt în răspunsul la chemarea Lui, încât lasă pe tatăl lor în corabie și pleacă. Această irezistibilă chemare a Mântuitorului Iisus Hristos găsește imediat răspuns într¬-un mod neobișnuit, pentru că nu este un lucru obișnuit să lași pe tatăl tău în corabie și să mergi după cineva pe care nu l-ai cunoscut și care nu-ți promite nimic. Mântuitorul nu le-a promis nici ranguri, nici viață în lux, nici mărire lumească sau glorie omenească, ci le spune doar „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!”. Răspunsul acesta prompt vine nu dintr-o înțelegere a cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, ci dintr-o legătură tainică, sfântă, care se stabilește între Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos și acești oameni simpli. Nu atât înțelegerea intelectuală a cuvintelor Sale a fost puterea de convingere și de atracție a lor, ci Duhul Sfânt din Hristos. Iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu Care Se află în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos a făcut irezistibilă chemarea Sa și a inspirat pe cei patru pescari să-L urmeze fără condiții. O legătură tainică, duhovnicească a făcut ca acești pescari, într-o clipă a vieții lor, să ia decizia de a se ocupa de altceva, de a nu mai duce viața lor obișnuită și de intra în planul Altcuiva”. Preafericirea Sa a mai evidențiat că această chemare fără condiții, fără nici o negociere, fără întrebare, fără vreo explicație și răspunsul dat de apostoli sunt explicabile ca minune a Mântuitorului Hristos asupra sufletelor, minții și inimilor acestor pescari.”
„Duhul Sfânt a făcut să rodească Evanghelia Mântuitorului în neamul românesc”
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, ca în Duminica a II-a după Rusalii să se facă pomenirea Tuturor Sfinților Români. Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că, „în poporul român, sfinții sunt cea mai mare podoabă a Bisericii, cea mai frumoasă lucrare a Duhului Sfânt. Astăzi, noi pomenim pe toți sfinții români, cunoscuți și necunoscuți. Cei cunoscuți sunt peste o sută și Biserica noastră, în diferite etape, începând cu anul 1950 și continuând după eliberarea de sub stăpânirea comunistă atee și în anii următori, a trecut în rândul sfinților în calendar o mulțime de oameni bineplăcuți lui Dumnezeu. Astfel, în 1992, s-a hotărât să fie și o Duminică a Sfinților Români prin care noi aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru faptul că Duhul Sfânt a făcut să rodească Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos în neamul românesc. Avem sfinți martiri, cuvioși, ierarhi, domnitori, monahi și mărturisitori ai credinței în timpuri grele, dar și o mulțime de oameni simpli trecuți în rândul sfinților. Toți laolaltă astăzi, cunoscuți și necunoscuți, sunt în fața Preasfintei Treimi rugători, mijlocitori și ajutători ai noștri. De aceea, noi îi cinstim cu foarte multă evlavie, cu dragoste, pentru că ei au iubit pe Dumnezeu și au iubit pământul țării noastre pe care l-au sfințit cu rugăciunile, cu nevoințele și cu sângele lor, cei care au fost mucenici”.
