De multe ori am abordat cazuri de clerici care au susținut pe luptătorii anticomuniști din munți. Prin statutul lor în comunitate, preoții trebuia să fie reperele morale la care credincioșii mergeau pentru îndreptarea sufletească și încurajarea în așteptarea vremurilor mai bune. În zonele de munte, preoții erau cei care ajutau cu alimente, medicamente, găzduire, dar mai ales cu mângâierea sufletească pe cei care se retrăseseră în munți în așteptarea americanilor eliberatori. Așa a fost și în cazul preoților de pe Valea Someșului, în apropierea orașului Năsăud.
După instalarea regimului comunist, locotenentul Leonida Bodiu pune bazele unui grup de rezistență anticomunistă, pe care l-a numit „Liga Națională Contra Comunismului” sau „Garda Albă”, probabil după numele armatei antibolșevice din Rusia. Acesta căzuse prizonier pe Frontul de Est, intrase în Divizia „Tudor Vladimirescu”, venise în România cu trupele sovietice, pentru ca mai apoi să cadă prizonier la germani. Întors în locurile de baștină, a inițiat această mișcare anticomunistă care activa în zona Năsăud-Parva-Rebra-Rebrișoara. Printre susținătorii grupului de rezistență au fost preoții: Emil Irini, Ioan Mihalca și Ștefan Mureșan. Primul dintre aceștia, Emil Irini, s-a născut la 17 august 1905, în familia învățătorului Dumitru Irini din Rebrișoara. După absolvirea Academiei Teologice, tânărul preot Irini a fost numit în Parohia Olpret, mai apoi primind slujirea altarului bisericii în care fusese botezat creștin. Nu a militat politic, dar ca mulți preoți patrioți, în august 1947, a refuzat să vorbească de la amvon împotriva lui Iuliu Maniu. Din acest motiv, locuința i-a fost percheziționată, jandarmii găsindu-i mai multe publicații interzise, precum „Bolșevismul și Biserica”. În mai multe rânduri i-a ajutat pe cei din munți, prin asigurarea corespondenței și prin asistența religioasă. Al doilea preot, de confesiune greco-catolică, Ioan Mihalca, s-a născut la 9 februarie 1901, în familia învățătorului Gheorghe Mihalca din Năsăud. După absolvirea Academiei Teologice, tânărul Mihalca a fost hirotonit preot, apoi numit în Parohia Rebrișoara. Ca și preotul Irini, Ioan Mihalca a fost unul dintre susținătorii grupului anticomunist condus de locotenentul Bodiu. Al treilea preot, Ștefan Mureșan, s-a născut la 13 octombrie 1920, în Vad Someș. După absolvirea Academiei Teologice, a fost numit preot greco-catolic în Rebra. Acesta a fost un alt susținător al celor din munți. Pentru patriotismul lor, cei trei preoți au fost arestați de Securitate la 12 februarie 1949 și trimiși în malaxorul anchetelor. Cei trei clerici erau considerați de anchetatori „tăinuitori ai organizației conduse de Bodiu Leonida”, fiind încadrați la infracțiunea „omisiune de denunț la uneltire contra ordinii sociale”. În iulie 1949, aceștia au fost incluși într-un lot de 22 de inculpați și trimiși în justiție. Au fost condamnați de Tribunalul Militar Cluj, prin Sentința nr. 1585 din 10 noiembrie 1949, după cum urmează: Emil Irini, la 3 ani închisoare corecțională; Ioan Mihalca, la 2 ani închisoare corecțională, și Ștefan Mureșan, la 8 luni închisoare corecțională. Emil Irini a executat pedeapsa în penitenciarul din Cluj, iar de la 30 septembrie 1952 a fost trimis la muncă forțată la canal. A fost eliberat în 1953, o vreme muncind ca pontator la fabrica de cherestea din Lunca Ilvei. Apoi, a reîmbrăcat haina preoțească, activând la Parohia Rebrișoara Grui până în 1974, când s-a pensionat. La 11 martie 1976 a trecut la cele veșnice. Ioan Mihalca a executat pedeapsa în penitenciarul de la Cluj, apoi, din decembrie 1949, la Aiud. A fost eliberat la 27 aprilie 1951. Ștefan Mureșan a fost eliberat la puțin timp. A revenit la parohia sa, Rebra, ca preot ortodox, unde a slujit până în 1981, când a ieșit la pensie. La 27 decembrie 1995 a trecut la cele veșnice.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 21 iunie 2013)
