Anul 1948 debutase pentru România cu instituirea regimului de ‘democrație populară’ de sorginte sovietică și cu schimbări profunde în societatea românească. Partidul unic se consolida prin măsurile ‘democratice’ pe care le adopta, dar mai ales prin eliminarea adversarilor politici, a elitelor culturale și a celor care alinau sufletele mult încercate ale românilor, adică slujitorii altarului. În mai 1948, la ordinul partidului, organele de represiune au trecut la o amplă campanie de arestări a celor care în arhivele Siguranței erau considerați legionari și care pentru noul regim reprezentau potențiali rezistenți anticomuniști. Preotul Dumitru Rădulescu a fost una dintre victimele represiunii comuniste din această perioadă. El s-a născut la 8 februarie 1896, într-o familie de oameni harnici din Măldăreștii Vâlcei, un loc reprezentativ pentru cultura națională. După absolvirea Seminarului Teologic de gradul II, tânărul Dumitru și-a întemeiat o familie, în 1919 fiind hirotonit pe seama Mănăstirii Sărăcinești, din jud. Vâlcea. Ulterior, a fost numit la vechea biserică din satul natal, cu hramul ‘Sfântul Nicolae’, din preajma culelor boierești. Aici a slujit cu dăruire altarului și oamenilor, reparând biserica, constituind un cor bisericesc, întreținând o cantină școlară pentru 40 de copii săraci, participând la activitățile culturale ale localității în calitate de vicepreședinte al Căminului cultural și reușind ca în enoria sa să nu aibă sectanți. A lucrat mult pe ogorul Domnului, sperând într-o trezire spirituală a poporului român. Astfel, a intrat în Mișcarea legionară, însă din cauza rivalităților politice locale, în 1938, părintele Dumitru a fost trimis pentru câteva luni în lagărul preoților legionari de la Sadaclia. După eșecul guvernării legionare, el a rămas cu stigmatul politic care l-a urmărit mai ales după venirea comuniștilor la putere. Cu toate acestea, a slujit cu dăruire altarului, în decembrie 1942 – august 1943 făcând misionarism în Transnistria. La sfârșitul războiului, deși își pierduse un fiu pe front, pentru câteva luni a fost internat în lagăr. Patru ani mai târziu, ca urmare a ordinului din mai 1948 de arestare a legionarilor, părintele Dumitru Rădulescu intră în vizorul autorităților statului, care considerau că este implicat într-o reorganizare a legionarilor din Oltenia. În urma unor declarații date de unii legionari în anchetele Securității, la 6 aprilie 1949 a fost reținut și trimis în arestul Securității din Craiova. La 24 septembrie 1949, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova, prin Sentința nr. 1495 primind 1 an și 6 luni închisoare corecțională, pentru infracțiunea de omisiune de denunț la uneltire contra ordinii sociale’. După executarea pedepsei la Craiova, părintele Dumitru Rădulescu a fost eliberat.
(Articol publicat în Ziarul Lumina, Ediția din data de 16 martie 2012)
