Pe drum, spre muntele Măslinilor, Mântuitorul, continuându-și gândurile, îi previne pe ucenici că, date fiind necazurile prin care El va trece, vor fi și ei puși la grele încercări; că îl vor părăsi, așa cum prezisese Zaharia, zicând: „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei ” (Zah. XIII, 7; Mt. XXVI, 31). Pentru a nu-i lăsa pradă bulversării, le spune că încercarea lor va fi doar de moment, că în cele din urmă El va învia și-i va reîntâlni în Galileea (vers. 32). Petru, temperamental cum era, se grăbește să afirme că el nu-L va părăsi niciodată. Provocat de ucenicul Său, Domnul îi prezice chiar și momentul când Îl va părăsi: „mai înainte de a cânta cocoșul tu de trei ori te vei lepăda de Mine” (vers. 33-34). Cocoșii cântă în două răstimpuri. Prima dată cam pe la miezul nopții, iar a doua oară spre dimineață. Noi va trebui să ne gândim la cântatul al doilea al cocoșilor, cel spre dimineață, pentru că evanghelistul Marcu ne spune, și mai clar, că Domnul a zis lui Petru: „mai înainte de a cânta cocoșul· de două ori, tu de trei te vei lepăda de Mine” (Mc. XIV, 30). Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului după Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.
Prevestirea Lepădării lui Petru
