Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit pe 12 august 2012 în Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reședința Patriarhală, a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a X-a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al XVII-lea, versetele de la 14 la 23, care face referire la Vindecarea lunaticului.
Astfel, Preafericirea Sa a arătat importanța rugăciunii săvârșită pentru cei aflați în suferință.
„Evanghelia ne arată că pentru vindecarea de demoni este nevoie de credință puternică, de rugăciune stăruitoare și de postire jertfelnică. Vedem cât de importantă este și credința părinților și credința celor care au în case un om suferind. Cât de importantă este rugăciunea altora pentru cei bolnavi, mai ales când aceștia nu pot să se mai roage, nu se roagă suficient sau nu știu să se roage așa cum trebuie. Numai prin rugăciune și prin post credința devine credință vie ca legătură a omului cu Dumnezeu. Fără rugăciune și fără postire credința rămâne doar o convingere intelectuală și anume, că Dumnezeu există undeva în Ceruri, e bun, iertător, dar nu cultivăm suficient legătura vie cu El prin rugăciune și prin postire”.
Adesea, necredința îi face pe oameni să piardă simțul compasiunii și al comuniunii
Patriarhul României a mai precizat: „Vedem că deși Mântuitorul Iisus Hristos este supărat când constată necredință sau puțină credință totuși El este milostiv față de cei ce suferă. A certat poporul necredincios și îndărătnic care deși văzuse adesea minuni totuși nu credea suficient în puterea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos. Adesea, necredința îi face pe oameni să piardă simțul compasiunii și al comuniunii. Adică, nu mai sunt sensibili la suferința altora, sunt nepăsători față de suferința celor din jur și pierd și simțul comuniunii în sensul că nu se mai roagă împreună cu cei ce se roagă pentru vindecarea celor suferinzi. Mântuitorul constată puțină credință, dar multă suferință în cei bolnavi. Mustră pentru necredință sau nepăsare duhovnicească spre îndreptare spirituală, dar în același timp rămâne milostiv față de cei suferinzi chiar dacă mustră pe cei din jurul celor suferinzi pentru necredința lor sau insuficienta lor credință”.
Prin rugăciune omul se unește cu Dumnezeu și prin postire se smerește
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat rolul rugăciunii și al postului în alungarea duhurilor rele afirmând că „Mântuitorul ne descoperă în Evanghelia de astăzi și faptul că există mai multe feluri de demoni, unii mai răi decât alții. Și anume, El zice neamul acesta de demoni, adică acest fel de demoni chinuitor de oameni care pun stăpânire pe oameni indiferent de vârstă. Acesta nu iese decât cu rugăciune și cu post. De ce neamul acesta de demoni chinuitor de oameni nu iese decât cu rugăciune și cu post? Pentru că prin rugăciune omul se unește cu Dumnezeu și prin postire se smerește. Și când omul se unește cu Dumnezeu prin rugăciune și se află în stare de smerenie atunci el se golește de sine însuși, de egoismul vieții sale și se umple de prezența harului lui Dumnezeu, se umple de sfințenie. Și numai în fața sfințeniei lui Dumnezeu prezentă în om prin rugăciune și post demonii se înfricoșează, se tem. Demonii nu se tem de cuvintele aspre sau de cuvinte frumoase, ci se tem doar de prezența Duhului Sfânt în omul credincios. Mântuitorul arată că este nevoie ca omul să se unească cu Dumnezeu ca să poată birui duhurile rele. Omul unit cu Dumnezeu prin rugăciune și prin post devine un om purtător de Duhul Sfânt și numai Duhul Sfânt alungă duhurile rele pentru că sfințenia și lumina Duhului Sfânt alungă răutatea, necurăția duhurilor rele și de aceea ele se mai numesc și duhuri necurate, nedrepte, pervertite, întunecate, înșelătoare, chinuitoare, duplicitare”.
Dacă omul nu se înduhovnicește prin lucrarea Duhului Sfânt atunci el se înrăiește
„Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaște atât natura umană care poate primi în ea pe Duhul Sfânt cât și natura umană care din necredință și neglijență devine pradă a duhurilor rele. Este vorba de un război duhovnicesc care se arată în faptul că omul nu poate rămâne în stare de neutralitate. Dacă omul nu se înduhovnicește prin lucrarea Duhului Sfânt atunci el se înrăiește, se înrăutățește prin influența duhurilor rele asupra lui care adesea lucrează prin patimi, prin cuvinte rele, prin gânduri necurate și prin fapte distrugătoare de comuniune și vătămătoare pentru viața celor din jur”, a mai spus Preafericirea Sa.
Rugăciunea Bisericii întregi este rugăciunea cea mai puternică
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat și faptul că rugăciunea comunității are o putere deosebită pentru cei aflați în suferință: „Remarcăm și faptul că Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia de astăzi mustră atât poporul necredincios în public cât și în particular mai deoparte credința insuficientă sau puțina credință a ucenicilor. Prin aceasta arată că El păstrează o înțelepciune părintească în orice moment al vieții și anume, nu mustră pe tatăl copilului ca și când ar fi necredincios, ci mustră poporul întreg pentru că nu e suficient să se roage un singur om pentru vindecare, trebuie și comunitatea din jur să se roage pentru alungarea duhurilor rele. De aceea, rugăciunea Bisericii întregi este rugăciunea cea mai puternică. Desigur, fiecare ne rugăm și în mod particular acasă, dar rugăciunea întregului popor credincios este o forță mare și majoritatea rugăciunilor Bisericii noastre sunt publice, sunt rugăciuni ale comunității. Anul acesta este Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor. Există o mulțime de boli care sunt fie sufletești fie trupești, dar prin Sfânta Taină a Spovedaniei și prin Taina Sfântului Maslu se caută mai întâi vindecarea de păcate urmată de vindecarea de boli trupești pentru că foarte adesea bolile trupești sunt rezultatul bolilor sufletești. Cea mai mare boală sufletească este păcatul, așa cum spun Sfinții Părinți de la Sinodul al VI-lea Ecumenic, păcatul este o boală a sufletului și nu este o simplă încălcare a legii”.
Să suferim împreună cu cei care suferă
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în continuarea cuvântului Său, a mai subliniat faptul că Biserica este aproape de cei bolnavi: „Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să fim compătimitori, să suferim împreună cu cei care suferă. Să ne rugăm pentru ei, să ajutăm familiile care au copii bolnavi, să încurajăm pe cei care îngrijesc de bolnavi fie în spitale fie în case particulare, fie în centre de sănătate. De aceea, Biserica a creat mai multe feluri de unități medicale în care rugăciunea se unește cu știința medicală. Aproape în toate spitalele avem capele sau paraclise pentru ca preotul să se roage pentru bolnavi și să îndemne pe bolnavi și pe cei apropiați ai lor să însoțească tratamentul medical cu rugăciunea. Rugăciunea poate ajuta, lumina, inspira și pe medici să găsească cea mai bună soluție pentru vindecare, cea mai bună metodă, cel mai bun tratament. Deci, avem nevoie ca să însoțim rugăciunea și postul în toate stăruințele, toate încercările de vindecare a bolnavilor. Și chiar dacă nu se vindecă imediat în mod miraculos, în mod minunat de boala trupească de mare folos este rugăciunea unită cu postul pentru vindecarea sufletului, pentru refacerea legăturii de iubire smerită a omului cu Dumnezeu pentru mântuirea lui. Cei care nu se vindecă de boli devenite incurabile, dar se roagă și se roagă împreună cu Biserica și Biserica împreună cu ei aceștia se află pe calea însănătoșirii pentru dobândirea mântuirii vieții veșnice sau a unirii omului cu Dumnezeu, izvorul vieții veșnice”.
Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XI-a după Rusalii.
