Sediul acestui muzeu a apartinut pana in 1965, cand a fost confiscat de regimul comunist, Episcopiei Dunarii de Jos, iar zilele trecute muzeul a fost retrocedat Episcopiei. PS Casian Craciun, episcopul Dunarii de Jos, ne-a vorbit despre acest muzeu si despre importanta hramului pe care il poarta: ‘Ca intotdeauna, sarbatoarea Intampinarii Domnului marcheaza cele 40 de zile de la Nasterea Sa smerita in pestera din Betleem, iar sarbatoarea cea mai semnificativa dupa insemnarea Pruncului la 1 ianuarie, cand a primit numele de Iisus, sarbatoarea urmatoare este a intampinarii Lui de catre reprezentantul intregii traditii a profetilor, prin Sfantul si Dreptul Simeon. La Sf. Episcopie a Dunarii de Jos, asa cum este si la Iasi, la Catedrala mitropolitana, s-a asezat de catre aceeasi persoana, fericitul intru adormire episcopul Dunarii de Jos, unul dintre cei mai mari, Partenie Clinceni, mai apoi mitropolitul Moldovei, hramul Intampinarea Domnului in cel mai semnificativ centru episcopal construit la sfarsitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului al XX-lea, de marele Partenie Clinceni, Palatul Dunarii de Jos. In interior a asezat o frumoasa capela si este refacut asa cum se vede acum, dupa Iacob Stamati, tot de mitropolitul Partenie Clinceni. In 1965, regimul abuziv si totalitar a deposedat eparhia de cladirea ei reprezentativa care a devenit intre timp muzeu’.
PS Casian Craciun, episcopul Dunarii de Jos, ne-a spus ca, o perioada de timp, in cladirea recent retrocedata Episcopiei, va functiona in continuare Muzeul de Arte Vizuale, insa, in curand, aici va fi gazduit un important muzeu de obiecte bisericesti: ‘In ultima perioada de timp, prin Comisia Centrala de retrocedare a unor bunuri apartinand cultelor religioase, s-a facut un act de dreptate retrocedandu-se resedinta, care inca este muzeu de arta vizuala, si chiar cu o zi inainte de hram, Consiliul Judetean a procedat la trecerea palatului din proprietatea publica in cea particulara, a Sf. Biserici. Am multumit tacut, in rugaciune, pentru revenirea acasa a resedintei, care va fi resedinta episcopilor Dunarii de Jos trecuti la Domnul, vom aseza tot patrimoniul spiritual si cultural al Dunarii de Jos, va ramane tot muzeu, dar un muzeu al Episcopiei, al Bisericii, al zonei, incepand deci sa reasezam la locul lor pe cei ce au fost in perioada defuncta a totalitarismului ateu, izgoniti din propriile locasuri. Vom coopera in continuare, o perioada de timp, pana cand Muzeul de Arta Vizuala isi va construi un nou sediu si vom incerca sa slujim mereu la Intampinarea Domnului, deodata Bisericii, culturii, artei si patrimoniului’.
