Biserica „Sfântul Nicolae – Dorobănţia” din Craiova a fost resfinţită sâmbătă, 6 decembrie, în ziua de prăznuire a Ocrotitorului acestui sfânt locaş, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Momentul a reprezentat încununarea eforturilor depuse în ultimii ani pentru consolidarea, restaurarea şi renovarea bisericii. Slujba de resfinţire şi Sfânta Liturghie au fost săvârşite de Inaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un numeros sobor de preoţi şi diaconi. În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Dumitru Stănică a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Pociovaliştea, Protoieria Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj.
După cum a rezultat din actul de resfinţire, căruia i-a dat citire părintele protoiereu Grigore Vulcănescu, de la Protoieria Craiova Sud, Biserica „Sfântul Nicolae – Dorobănţia” a fost restaurată în cadrul unui proiect cu finanţare europeană, conform planurilor întocmite de arhitect Iulian Cămui, planuri care au respectat forma iniţială a sfântului locaş. În cadrul proiectului au fost efectuate subzidiri pe toată suprafaţa fundaţiei, s-au turnat stâlpi de susţinere şi centuri de beton armat, s-au refăcut zidurile, bolţile şi turlele, s-a refăcut în întregime acoperişul, tencuielile interioare şi exterioare şi s-a repictat în tehnica fresco, în stil brâncovenesc, de către pictorul restaurator Cătălin Palamariu din Bucureşti. Lucrările s-au executat sub conducerea părintelui paroh, prof. univ. dr. Gheorghe Zamfir.
La finalul Sfintei Liturghii, IPS Irineu i-a felicitat pe toţi cei care s-au ostenit în realizarea acestei sfinte lucrări şi a acordat mai multe Gramate chiriarhale de mulţumire şi apreciere persoanelor care s-au implicat în mod deosebit.
În cuvântul de învăţătură pus la inima credincioşilor, Mitropolitul Olteniei a subliniat ajutorul pe care îl primim întotdeauna de la Dumnezeu, prin Sfântul Nicolae, atunci când îi cerem ajutorul. „Sfântul Nicolae este grabnic ajutător, grija sa părintească pentru cei ce aleargă la el este fără margini. Parafrazând cuvintele Psalmistului: <<Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui>> (Ps 67. 36), putem spune că minunat este Dumnezeu în Sfântul Nicolae, când intervine pentru ajutorarea celor batjocoriţi şi asupriţi pe nedrept, a celor care simt că nu mai pot face faţă greutăţilor şi necazurilor acestei vieţi. Minunat a fost Sfântul Nicolae în timpul vieţii sale pământeşti, minunat este şi după plecarea sa la cele veşnice, căci sfintele sale moaşte, păstrate la Bari, în Italia, fac nenumărate minuni şi astăzi. Sfântul Nicolae este minunat pentru că Dumnezeu lucrează prin el şi în toate bisericile care îi sunt închinate se vede lucrarea lui Dumnezeu, se vede mijlocirea lui pentru credincioşii care cred cu adevărat în el şi-i cer ajutorul, primind astfel har din harul Sfântului Nicolae la Sfânta Liturghie. Minunat este Dumnezeu prin Sfântul Nicolae pentru că iată, ne-a ajutat să refacem aproape din temelii această biserică. Au fost momente când vrăjmaşul diavol a pus piedici care păreau de netrecut, dar tocmai în acele momente Dumnezeu a lucrat cu harul său şi zicem noi, că punga Sfântului Nicolae ne-a ajutat să mergem mai departe. Pentru că Sfântul Nicolae – prin oamenii aleşi de el, cărora le mulţumim şi îi purtăm permanent în rugăciunile noastre – ne-a ajutat să realizăm această sfântă lucrare şi suntem convinşi că ne va rămâne şi de acum înainte sprijinitor şi ocrotitor. Iată cum, în postul Naşterii Domnului, ziua de cinstire a Sfântului Nicolae este aşezată la mijloc, precum este aşezat cârmaciul la o corabie şi simţim cum ne îndrumă, cum ne arată direcţia de mers şi ne sprijină când ne slăbesc puterile şi credem că nu mai putem merge înainte. Să ne fie Sfântul Nicolae prezent permanent în inimă, în minte şi în rugăciune, să-l pomenim şi să-i cerem ajutorul la nevoie, iar el va fi negreşit lângă noi pentru a ne ajuta şi a ne îndruma cu bunătatea sa părintească”, a încheiat IPS Irineu.
Biserica „Sfântul Nicolae – Dorobănţia” este una dintre bisericele vechi ale Cetăţii Băniei. A fost construită din lemn în jurul anului 1760, iar în 1793 a fost ridicată o biserică din cărămidă la iniţiativa clucerului Constantin Fotescu. Sfântul locaş a suferit de-a lungul anilor mai multe reparaţii şi modificări, mai ales după avariile provocate de cutremurele din anii 1863, 1940 şi 1977. Numele sub care este cunoscută biserica vine de la mahalaua Dorobănţia, o zonă a vechii Craiove în care locuiau mulţi militari ce formau pe atunci corpul de ostaşi numiţi dorobanţi.
(Articol realizat de Diacon Gheorghe Cioiu)
