Încă din anul 1723, prin intervenția prințului Eugen de Savoya, împăratul Karl VI acceptă întemeierea ‘Frăției Sf. Gheorghe’, care avea și dreptul de a organiza asistența religioasă a tuturor credincioșilor ortodocși care trăiau în Viena. La 10 februarie 1776, împărăteasa Maria Tereza a dat comunității greco-valahe un privilegiu religios, stipulând că numai obștea credincioșilor ortodocși strânși în jurul Paraclisului ‘Sfântul Gheorghe’ din Steirhof este îndreptățită a săvârși serviciu religios ortodox în Viena.
Cel care a făcut primele demersuri pentru constituirea de facto a unei parohii românești la Viena a fost Alexandru Lupu, fost colonel, apoi general în armata imperială. În 1892, acesta a convocat românii din Viena, constatându-se ‘o mare masă de suflare românească’. La 15 aprilie 1899, s-a întrunit un grup de români dornici să înființeze o comunitate ortodoxă română la Viena, ca președinte al acestui grup de inițiativă fiind ales colonelul Alexandru Lupu. Grupul acesta decide convocarea unei adunări a românilor care trăiesc în Viena pentru data de 27 mai 1899 pentru a se consulta toți românii ortodocși din Viena, în vederea înființării unei comunități bisericești. Doleanțele celor care au participat la această întrunire au ajuns și la primarul Vienei de atunci, dr. Karl Lueger, care avea sentimente de apreciere față de români, iar în 1902 s-a constituit ‘Clubul român de la Viena’. În anul 1906, românii au închiriat o locuință în Palatul Dietrichstein, unde au amenajat o capelă ce se folosește și astăzi. Capela a fost înfrumusețată, în anul 1968, cu un iconostas și pictură murală executate de Eugen Profeta, fiind numită de cardinalul Franz König ‘capela sixtină a românilor vienezi’, (potrivit lucrării pr. dr. Nicolae Dura, Biserica trăită departe. Viața religioasă a românilor din Austria, EIBMBOR, București, 2005, p. 81). Ca și în cazul altor parohii situate în capitale și centre universitare importante ale Europei, comunitatea din Viena a fost deservită de preoți de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române, între care îi menționăm pe dr. Virgil Ciobanu, dr. Petre Procopovici, Petru Jancovschi (1929-1946), prof. dr. Gheorghe Moisescu (1961-1974), dr. Marin Braniște (1974-1993) și dr. Nicolae Dura, fost cadru didactic al Facultății de Teologie din Sibiu (de la 1 martie 1993).
Redeșteptarea bisericească
După instalarea preotului Nicolae Dura la Viena, în 1993, au fost reluate inițiativele pentru dobândirea unui teren și construirea unui lăcaș de închinare care să aparțină comunității românești din capitala austriacă. La praznicul Cincizecimii din anul 1994 s-a constituit în acest sens un comitet de inițiativă pentru zidirea unei biserici ortodoxe române la Viena. Gândul de a zidi o biserică era vechi la Viena, dar până în anii â90 ai secolului trecut nu s-a găsit nimeni care să treacă efectiv la înfăptuirea lui. Terenul a fost găsit doar la începutul anului 2001, prin intermediul Msgr. Leopold Standl, fiind vorba de un teren de 307 m², cu o deschidere mică la stradă (9,50 m). Având legături rutiere cu restul orașului foarte bune, s-a luat decizia achiziționării lui, reușindu-se în cele din urmă realizarea unei clădiri cu funcțiuni multiple: spațiu de cult, de reuniune și rezidențial.
La 23 septembrie 2001 a fost pusă piatra de temelie a noii biserici de către IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, IPS Mitropolit Laurențiu al Ardealului, pe atunci Episcopul Caransebeșului, și IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Ca protector al noii biserici a fost ales Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul României, iar la 30 noiembrie 2003, cu ocazia prăznuirii pentru prima dată a hramului în noua biserică, comunitatea românească a primit din partea mitropolitului grec o părticică din moaștele Sfântului Apostol Andrei.
La 14 iunie 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu cinci ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit noua biserică ortodoxă românească cu hramul ‘Sfântul Apostol Andrei’ din Viena.
Chemări la Hristos
Și cum o nouă misiune îmbrățișată de părintele Nicolae Dura în cursul anului 1993 nu a putut fi doar o resuscitare și o demarare a proiectelor administrative ale înaintașilor săi, acesta s-a implicat și în domeniul cultural. Astfel, la Viena apărea anual un Almanah al parohiei, asemenea altor parohii cu vechime din Occident, dar din 1990 acesta și-a încetat apariția. Din toamna anului 1993, la Viena a fost lansată publicația Chemările la Hristos, revistă parohială care urmărește continuarea tradiției și ajungerea în casele și în inimile oamenilor strânși în jurul parohiei și pe această cale. Revista, de 12 sau 16 pagini de suflet, a ajuns la numărul 62. Acest demers al parohiei este recunoscut și de autoritățile austriece, revista fiind destinată românilor ortodocși, dar și prietenilor parohiei vieneze, fiind publicate articole în limba română, dar și în limba germană pentru cititorii austrieci sau familiile mixte.
Tinerii sunt și ei în centrul preocupărilor preotului paroh și ale parohiei vieneze. Astfel, tinerii elevi români cu vârsta de 7 ani, după o pregătire catehetică de două luni, primesc pentru prima dată Taina Spovedaniei. Cu această ocazie, în decembrie 2010, a fost organizată și serbarea de Crăciun susținută de elevii care participă săptămânal la ora de religie organizată în cadrul parohiei. Frumos îmbrăcați, în costume tradiționale și plini de emoții, copiii au pășit pe scena din sala parohială a bisericii și, în fața părinților și credincioșilor veniți să-i asculte, au cântat câteva colinde românești, care au adus aminte celor prezenți de frumoasele tradiții românești din preajma Crăciunului. Unii elevi mai îndrăzneți au rostit poezii în limba română și germană și au citit texte din Sfânta Scriptură care aduceau aminte de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Pe lângă parohie funcționează și Centrul religios-cultural ‘Dumitru Stăniloae’, care organizează seri culturale românești, în cadrul cărora sunt promovate valorile naționale sau sunt prezentate expoziții de pictură sau alt gen. Așa a fost cazul expoziției ‘Bucuria realului în formă și culoare’, care a cuprins tablouri ce reprezentau diferite teme și care au fost pictate de câțiva credincioși ai parohiei sub îndrumarea profesorului Ioan Buliga, cel care a pictat iconostasul bisericii ortodoxe române din Viena.
Ca o pregătire sporită pentru marele praznic al creștinătății, în Duminica a III-a a Postului Mare, credincioșii români din Viena au avut prilejul și bucuria de a se închina unui fragment din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează în Mănăstirea Heiligenkreuz (Sf. Cruce), situată în apropierea Vienei. În această mănăstire cisterciană se păstrează din anul 1188 cea mai mare parte din Lemnul Sfintei Cruci din nordul Munților Alpi. A fost un gând mai vechi al pr. dr. Nicolae Dura, parohul bisericii ortodoxe românești din Viena, să valorifice spiritual șansa de a avea un asemenea odor în apropiere, iar peste 200 de credincioși au făcut acest pelerinaj pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci.
Grupul de pelerini a fost primit de către starețul mănăstirii, pr. prof. dr. Maximilian Heim, care a făcut o prezentare a bisericii și a complexului mănăstiresc, iar după această prezentare preoții români au săvârșit slujba Vecerniei, răspunsurile fiind date de corul bisericii ortodoxe românești din Viena. La această slujbă, s-a folosit pentru tămâiere cădelnița oferită acestei mănăstiri de către Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu.
Vecernie panortodoxă în zi de Paști
Vineri, 15 aprilie, IPS Mitropolit Michael Staikos și pr. Nicolae Dura au săvârșit Sfânta Liturghie pentru elevii ortodocși din Viena, în catedrala greacă. La sfintele slujbe din noua biserică românească din Viena, săvârșite de preotul paroh și preoții slujitori (drd. Emanuel-Ștefan Nuțu și dr. Ioan Moga), participă cu mare bucurie și mulțumire duhovnicească numeroși credincioși, întărindu-și credința ortodoxă și simțirea românească de acasă.
Cu ocazia serbării comune a Paștilor în acest an, luni, 25 aprilie, va fi săvârșită în biserica grecească din Viena și o Vecernie panortodoxă la care, ca întotdeauna, parohia românească va fi reprezentată și va participa activ, cu preoții și credincioșii ei, împreună cu reprezentanții altor culte creștine, după care în grupuri organizate se vor îndrepta spre Domul ‘Sf. Ștefan’ pentru a reitera drumul de la Ierusalim la Emaus făcut de către Hristos și cei doi ucenici. A doua zi de Paști, parohia se va bucura de prezența Întâistătătorului mitropoliei, IPS Serafim, care se va afla în mijlocul credincioșilor din capitala Austriei, continuând un obicei de câțiva ani, în care a fost prezent cu ocazia acestui praznic, urmând ca marți, 26 aprilie, Înalt Preasfinția Sa să participe la Adunarea episcopilor ortodocși din Austria, care se va desfășura la Viena.
Crucea, întărirea credincioșilor
Un alt element care aduce aminte de prezența românilor ortodocși la Viena sau împrejurimi este o cruce-altar așezată de domnitorul Șerban Cantacuzino, în 1683, pe locul unde preoții oastei române săvârșeau zilnic Sfânta Liturghie pentru izbânda creștinilor. Pe cruce se află monogramele caracteristice, chipul Maicii Domnului cu pruncul în brațe și un text sculptat cu următorul conținut în limba latină: ‘Crucea este slava și păzitoarea a toată lumea; Crucea podoaba Bisericii, Crucea întărirea credincioșilor; Crucea mărirea îngerilor și demonilor rană. Noi Șerban Cantacuzino, prin harul lui Dumnezeu voievod și statornic moștenitor și domn… al Țării Românești, am ridicat această cruce pentru a fi pusă, în care zilnic să fie cinstită prin evlavia poporului și serviciu divin, spre neîntreruptă pomenire a sa și a celor ai săi din vremea asedierii Vienei din Austria de jos de către turci sub vizirul Kara Mustapha Bassa, 1 septembrie 1683’, după traducerea pr. dr. Nicolae Dura. (Articol publicat în ziarul „Lumina de Duminică” din data de 24 aprilie 2011)
