Avem un Stăpân iubitor de oameni; e blând și ne poartă de grijă; cunoaște slăbiciunea firii noastre; de aceea, când cădem în vreun păcat, doborâți de nepăsarea noastră, cere de la noi un singur lucru: să nu ne deznădăjduim, ci să ne depărtăm de păcat și să ne grăbim spre mărturisire. De facem astfel, ni se vestește grabnic iertare. Că El este Cel Ce a spus: Oare cel ce cade nu se scoală? Sau cel ce se abate nu se întoarce?” Acestea știindu-le dară, să nu disprețuim un Stăpân așa de iubitor de oameni, ci să biruim obișnuința cea vătămătoare! Să nu mai umblăm pe ușa cea largă și pe calea cea lată, așa cum ați auzit astăzi că ne îndeamnă Stăpânul de obște al tuturor în Evanghelie, zicând: Intrați prin ușa cea strâmtă, că largă este ușa și lată calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află!
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Ed. IMBOR, p. 59.
