De sărbătoarea Sfinților Mari Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena, 21 mai 2012, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească cu prilejul hramului schitului din satul de vacanță Coada Lacului, de lângă barajul hidrologic Leșu, în Munții Apuseni.
În cadrul slujbei, după cum ne informează Pr. Cosmin Tripon, absolventul de teologie ortodoxă Marius Popovici a fost hirotonit diacon pe seama bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din parohia Păușa, Protopopiatul Oradea.
În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Sofronie, a subliniat faptul că pomenirea Sfinților Împărați Constantin și Elena „este o zi de bucurie în marea familie creștină, pentru că ei sunt modele de împărați creștini, prototipul împăraților creștini evlavioși, credincioși, apărători ai dreptei credințe, și care, până la sfârșitul veacurilor, se constituie în modele pentru orice conducător al neamurilor creștine ortodoxe”.
Icoana sărbătorii arată legătura dintre cei doi Împărați și Sfânta Cruce, sugerând că „atunci când îi serbăm pe ei, serbăm și biruința Sfintei Cruci”. Împăratului Constantin i s-a arătat Sfânta Cruce pe cer înainte de biruința asupra lui Maxențiu, iar Sfânta Elena a descoperit la Ierusalim Crucea răstignirii lui Hristos, pe care a adus-o la Constantinopol spre a fi cinstită de către toți dreptmăritorii creștini. Sfântul Împărat Constantin este numit „cel întocmai cu Apostolii” pentru că „prin legile pe care le-a dat, prin înlesnirea pe care a făcut-o Creștinismului, prin marile binefaceri pe care le-a oferit Bisericii, prin apărarea dreptei credințe, concretizată în convocarea celui dintâi Sfânt Sinod Ecumenic, din 325, de la Niceea, el devine un adevărat Apostol”, a spus Preasfinția Sa.
Chiriarhul Oradiei a enumerat, apoi, o seamă de măsuri luate de sfântul împărat Constantin în favoarea Bisericii: Edictul de la Milan, din 313, care garanta libertate de manifestare a creștinilor, generalizarea Duminicii, a zilei Învierii Domnului, ca zi de odihnă în Împeriul Roman, și altele. Una dintre măsurile cu implicații multiple asupra viitorului Creștinismului a fost întemeierea orașului Constantinopol. „Acest împărat „de Dumnezeu încununat” este ctitorul Romei celei Noi, a orașului care-i poartă numele, Constantinopol, cetate care, pentru Biserica noastră are o semnificație deosebită. În această cetate mărită a lui Dumnezeu au trăit foarte mulți bărbați care au mărturisit credința și au apărat-o, mari sfinți ierarhi ce au strălucit în tronul episcopal de la Constantinopol, mai apoi în cel arhiepiscopal și, în cele din urmă, patriarhal”.
Din contextul celor amintite, desprindem argumentele pentru care Biserica îi cinstește pe acești mari împărați: „Biserica îi cinstește și îi socotește ca modele, și îi propune conducătorilor din lume pe Constantin și Sfânta sa maică Elena, o evlavioasă pelerină, care a construit biserici la locurile sfinte, aproape în toate locurile prin care Mântuitorul Iisus Hristos a trecut sau unde au avut loc evenimente biblice importante, dintre care unele dăinuie până astăzi, cum este biserica Sfântului Mormânt, biserica Nașterii Domnului de la Betleem și altele”, a mai spus Preasfinția Sa.
În încheiere, Vlădica Sofronie, a accentuat ideea că Sfinții Împărați Constantin și Elena au devenit modele de autentică trăire creștină pentru voievozii din Țările Române, unde, după 1453, a continuat să supravețuiască zestrea culturală și spirituală a Bizanțului. „Voievozii noștri au fost cu toții ctitori de lăcașuri sfinte și apărători ai credinței creștine în așa fel încât, atunci când Constantinopolul, în 1453, a căzut sub stăpânirea semilunei, slava Bisericii și slava Imperiului Roman de răsărit a fost transmisă mai departe memoriei culturale a umanității prin evlavia, râvna, dărnicia și succesiunea în har și slavă pe care sfinții și dreptmăritorii voievozi români, și sfinții ierarhi ai poporului nostru au arătat-o, continuând ceea ce se săvârșea la Constantinopol până în 1453”.
Înființat în toamna anului 1997, Schitul de la Coada Lacului depinde canonic de Mănăstirea Izbuc, are viață de obște, și este administrat de Ieroschimonahul Ambrozie Maxin, egumenul acestuia. La 24 iunie 2008, s-a săvârșit aici prima Sfântă Liturghie în biserica de zid, aflată acum în stadiul de a fi pictată. În anul 2011 s-a început turnarea fundației pentru un corp nou de chilii. Schitul deține o suprafață de 4000 mp de teren, o parte din aceștia fiind donați de către credinciosul Gavril Dic din satul Beiușele, iar restul a fost cumpărat.
