Anul 1960 încheia un alt val de arestări în România comunistă pe motive politice și dădea o lovitură grea monahismului ortodox. După câteva etape de excluderi din monahism făcute la presiunile funcționarilor teritoriali ai Departamentului Cultelor, anul 1960 anunța aplicarea Decretului 410 care îi viza pe toți monahii și monahiile cu vârsta de până la 50 de ani, respectiv 55 de ani.
Măsura era evident antireligioasă și cine se opunea primea eticheta de oponent al regimului comunist. Însă, până la măsura arestării de către Securitate, împuterniciții Departamentului Cultelor vizitau periodic așezămintele monahale, în urma cărora întocmeau rapoarte și înaintau propuneri în acord cu politica antimonahală a regimului. În acest sens este raportul lui Teodor Scutaru, împuternicitul Regiunii Bacău, din 16 ianuarie 1960, privind obștea de la Schitul Țibucani, din raionul Târgu Neamț, care asculta de Mănăstirea Secu. Așezământul de la Țibucani păstra spiritul paisian așa cum îi fusese dat la întemeiere. De aceea, schitul era frecventat de credincioșii care căutau potirul împărtășaniei, situație pe care regimul ateist-comunist nu o accepta.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
