După instalarea sa ca eparhiot la Bălți, Visarion Puiu a evaluat situația pregătirii slujitorilor din episcopia pe care o conducea. Lipsa unei arhipăstoriri mai îndeaproape asupra acestui ținut a condus inevitabil la o activitate pastoral-misionară scăzută. Printre altele, noul ierarh se confrunta cu elementul monahal neștiutor de carte sau cu absența cântărilor bisericești canonice la sfintele slujbe. În acest sens, încă din 1923 Visarion Puiu a înființat o școală monahală și de cântăreți bisericești în chiliile Mănăstirii Dobrușa, jud. Soroca. Director a fost numit ierodiaconul Eugen Laiu, licențiat în teologie la Cernăuți, iar cei 22 de elevi au fost selecționați de însuși episcopul Visarion dintr-un număr de 47. Programa școlară, cu o durată de patru ani, era cu mult diferită de cea a celorlalte școli de profil, dar mult apreciată de autoritățile statului, mai ales pentru rezultatele obținute, informează „Ziarul Lumina”.
De asemenea, în 1931 au fost înscriși 10 elevi proveniți din Albania, care își întemeia propria biserică ortodoxă. În 1933, numărul elevilor ajunsese la 132.
