Prefacerea social-politică începută în Principatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea a găsit Biserica Ortodoxă Română, din punct de vedere al proprietății eclesiastice, într-o situație deosebită. De o parte, bisericile de mir de prin târguri și sate, oblăduite de preoți, unele și cele mai multe fără nici un fel de avere, iar altele, puține la număr și mai ales prin orașe, înzestrate de către evlavioșii creștini cu averi pentru nevoile cultului și întreținerea clerului. De cealaltă parte și de o însemnătate covârșitoare erau mănăstirile și mitropoliile cu episcopiile.
Mai multe informații în ziarul Lumina de Duminică.
