Sfânta Mare Muceniță Marina
Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, anume Edesie. Murind mama sa, Marina a fost încredinţată unei femei dintr-un sat din afara cetăţii, să o crească. Ajungând la vârsta de 12 ani şi auzind de Hristos, se ruga să fie învăţată credinţa creştinilor. Şi a fost învăţată de unii din satul unde locuia, şi a început a vieţui în rugăciune şi în desăvârşită înţelepciune şi curăţie, dorind a urma Mucenicilor din vremea aceea.
Împlinind 15 ani, ea a fost adusă înaintea mai-marelui cetăţii, Olimvrie cu numele, care, auzind că ea nu se închină idolilor, a închis-o în temniţă. Apoi a fost scoasă la judecată şi, văzând-o, dregătorul s-a minunat de frumuseţea ei şi, întrebând-o cum îi este numele şi neamul, ea a zis: „Marina mă cheamă, născută sunt în Pisidia şi cred în numele Domnului Hristos”.
Deci, nevrând ea să se lepede de Hristos, dregătorul a poruncit de au întins-o şi a fost bătută cu toiege, fără milă, încât s-a înroşit pământul de sângele ei. A poruncit, apoi, de au spânzurat-o pe stâlp şi i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuţite, multă vreme. Şi a pătimit fecioara multe feluri de cazne, atât în temniţă, cât şi la a doua cercetare.
Deci, a fost arsă cu făclii şi aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă. Şi, rămânând tare în credinţa în Hristos şi nevătămată, prin aceasta mulţi au crezut în Hristos, tăindu-li-se pentru aceasta capetele. Şi, pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat şi ei capul, în ziua de 17 iulie a anului 304.
Creştinii au îngropat cu evlavie sfântul ei trup. Astăzi, părţi din moaştele Sfintei se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron şi Filoteu din Muntele Athos, iar în ţara noastră la Mănăstirile Horezu (jud. Vâlcea), Căldăruşani şi Ţigăneşti (jud. Ilfov), precum şi în alte sfinte locaşuri.
Pentru rugăciunile Sfintei Mari Muceniţe Marina, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Tropar, glasul 4
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Marina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei
Sfântul Eufrasie a fost Episcop în cetatea Ionopolei, sau Ienopolei, din Paflagonia, care se numește azi Inebolu și este pe teritoriul actual al Turciei. Sfântul Eufrasie s-a săvârșit în pace.
Duminica a 5-a după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic)
La Sinodul al IV-lea ecumenic, care a avut loc în anul 451 în localitatea Calcedon, s-a încercat să se lămurească problema importanței naturii umane a lui Iisus Hristos, precum și cea a organizării Bisericii creștine.
În ședința a V-a, din 22 octombrie 451, sinodalii au definit doctrina bisericească a celor doua firi din persoana lui Hristos, prin următoarea mărturisire de credință:
„Urmând Sfinților Părinți, noi învățăm și mărturisim cu toții pe Unul și același Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, desăvârșit în Dumnezeire și desăvârșit în umanitate, Dumnezeu adevărat și om adevărat, având suflet rațional și trup, deoființă cu Tatăl după Dumnezeire și deoființă cu noi, după umanitate, fiind întru toate asemenea noua, în afară de păcat. Ca Dumnezeu, s-a născut mai înainte de toți vecii din Tatăl, după Dumnezeire, iar ca om s-a născut în zilele cele de pe urmă pentru noi și pentru mântuirea noastră din Fecioara Maria, Născatoarea de Dumnezeu, Unul și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-Născut, cunoscut în două firi, în chip neamestecat și neschimbat și neîmpărțit și nedespărțit, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrusă prin unire, păstrându-se mai ales însușirea fiecăreia și întâlnindu-se împreună într-o singură persoană și un singur ipostas, nu în două persoane, împărțit sau despărțit, ci Unul și același Fiu, Unul-Născut, Dumnezeu-Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. Așa ne-au învățat mai înainte despre El proorocii și însuși Domnul nostru Iisus Hristos și așa ne-a transmis Simbolul Părinților noștri”.
Sinodul a elaborat și un număr de 30 de canoane, unul dintre cele mai importante fiind canonul 28, care confirma canonul 3 de la Constantinopol, din 381, făcându-se un pas înainte în fixarea rangului de întâietate pe care îl are patriarhul de Constantinopol. Acest canon recunoștea papei un loc de onoare, dar afirma și egalitatea scaunului din Noua Romă – Constantinopol cu cel din Vechea Romă. Împotriva acestei hotărâri se va ridica papa, care nu recunoștea canonul, dar și ceilalți patriarhi de Alexandria si Antiohia. Ultimii doi își justificau poziția prin faptul ca erau scaune apostolice și prin renumele școlilor lor de teologie.
Prin canonul 28 se stabilea și aria jurisdicțională a Patriarhiei de Constantinopol, care cuprindea diocezele: Tracia, Pontul și Asia, la acestea adăugându-se teritoriile din afara granițelor Imperiului, deci creștinii aflați sub dominație barbară.
Vezi și Evanghelia zilei aici.
