Manastirea Pangarati, judetul Neamt, isi sarbatoreste hramul
Sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, este hramul Manastirii Pangarati, din judetul Neamt. Manastirea este atestata documentar in anul 1432. In anul 1461 aici este ridicat un schit de lemn cu hramul Sf. Dumitru, Izvoratorul de mir, schit construit cu fonduri provenind de la Sf. Voievod Stefan cel Mare. Mai multe amanunte in acest sens am aflat de la parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: ‘Istoria Manastirii Pangarati incepe odata cu cea a Principatului Moldovei. Un calugar pe nume Simeon se retrage de la Manastirea Bistrita si intemeiaza o noua sihastrie purtand numele sau, consemnandu-se astfel data primei intemeieri a viitoarei Manastiri Pangarati. In anul 1461, acelasi monah, primind un ajutor deosebit de la Sf. Voievod Stefan cel Mare, a ridicat in acest loc o prima biserica din lemn. In anul 1560, voievodul Alexandru Lapusneanul a inaltat actuala biserica din piatra, cu turn clopotnita si unele cladiri pentru vietuirea calugarilor. Traditia spune ca voievodul a primit in vis porunca de la Sf. Mare Mucenic Dimitrie sa ridice aceasta biserica, una dintre cele mai interesante ca arhitectura din toata aceasta zona a Europei, pentru ca este vorba, de fapt, de doua biserici suprapuse, neavand pana in epoca moderna nici usi, nici ferestre’. De asemenea, parintele arhimandrit Timotei Aioanei ne-a vorbit si despre restaurarile facute in decursul timpului la Manastirea Pangarati: ‘In veacul al XVII-lea, manastirea a cunoscut o viata duhovniceasca infloritoare, dezvoltandu-se aici o scoala de dascali si de pictura. In anul 1642, manastirea a fost restaurata de o ruda a voievodului Vasile Lupu. O alta mare restaurare a fost efectuata pe la mijlocul secolului al XIX-lea de catre staretul Barnaba, ajutat de domnitorul Mihail Sturdza. Dupa 120 de ani de folosire laica, in anul 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a autorizat redeschiderea manastirii, dupa care s-a reusit restaurarea si repictarea ambelor biserici’.
Manastirea Stavnic, judetul Iasi, se afla in sarbatoare
Manastirea dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea si este ctitoria lui Constantin Cucoranu, care mai tarziu a intrat in monahism cu numele Calistru. Vechea biserica a manastirii a avut de suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Mai multe amanunte despre istoria acestei manastiri am aflat de la parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: ‘Schitul Stavnic a fost ctitorit in secolul al XVII-lea cu hramul Vovidenia. In 1766, urmasii ctitorului inchina schitul Manastirii ‘Sf. Spiridon’ din Iasi. Documentele de arhiva relateaza ca la sfarsitul veacului al XIX-lea, schitul se afla in ruina. La Nicolae Iorga gasim informatii conform carora calugarilor din schit li se alocau anual, in jurul anului 1772, sume de bani necesare pentru intretinere, care veneau de la Manastirea ‘Sf. Spiridon’ din Iasi. In vecinatatea schitului a luat fiinta satul de astazi cu acelasi nume. Prin decizia mitropolitana 37 din 31.12.1941, schitul a devenit de sine statator, insa lipsa mijloacelor proprii au dus la nerealizarea scopului urmarit. Acelasi document consemneaza ca biserica schitului a fost bombardata in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ramanand in stare de nefunctionare’. De asemenea, parintele arhim. Timotei Aioanei ne-a vorbit si despre realizarile de la Manastirea Stavnic din ultimii 17 ani: ‘Dupa anul 1989, cu binecuvantarea si purtarea de grija a Mitropolitului de atunci al Moldovei, IPS Daniel, Patriarhul de astazi al Bisericii Ortodoxe Romane, vechiul Schit Stavnic a renascut, de data aceasta ca paraclis mitropolitan, aflandu-se sub directa coordonare administrativa si economica a Centrului eparhial Iasi. Aceasta a facut posibila inceperea investitiilor de mare amploare, printre care cele mai importante sunt: construirea unei case monahale, amenajarea unui iaz, amenajarea unui gater de taiat busteni, amenajarea unei livezi si a unui sector agro-zootehnic, iar in perspectiva se doreste refacerea vechii biserici care figureaza in lista monumentelor istorice. In prezent, Schitul Stavnic, care a devenit manastire in ultimul timp, are o obste de 6 – 7 vietuitori’.
Biserica ‘Sf. Dumitru’ din Harlau isi cinsteste ocrotitorul spiritual
Sfantul lacas dateaza din secolul al XVI-lea, fiind ctitorit de domnitorul Petru Rares. Mai multe detalii despre istoricul acestei biserici am aflat de la parintele paroh Vasile Boca: ‘Traditia locala atribuie edificiul domnitorului Petru Rares, care este sustinuta si de cronicarul Grigorie Ureche. Din initiativa lui Iordache Cantacuzino, in anul 1779, s-au facut ample reparatii, prilej cu care a fost inlocuita vechea pisanie. Biserica nu a putut fi construita decat cel mai devreme in anul 1542. Intre anii 1968 – 1974, biserica a fost restaurata, ea nefiind pictata in interior’. De asemenea, parintele Vasile Boca ne-a vorbit si despre infatisarea actuala a Bisericii ‘Sf. Dumitru’ din Harlau: ‘Infatisarea actuala este rezultatul restaurarii terminate in anul 1974, deoarece biserica a fost afectata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Actualul acoperis se aseamana cu cel al Manastirii Moldovita. Catapeteasma bisericii noastre este de o deosebita valoare artistica si istorica, datand de la sfarsitul secolul al XVII-lea – inceputul secolului al XVIII-lea. Pictura catapetesmei este executata in traditia neobizantina cu accentuate influente ale artei apusene. In anul 1998 se incep lucrari de conservare a catapetesmei, deterioara intr-un procent de 40% in urma unui incendiu, lucrari care se incheie in anul 2006’.
