Sf. Mc. Longhin Sutașul
A făcut parte din armata condusă de Ponțiu Pilat. El a fost cel care a avut în comandă paza Crucii la Răstignirea Domnului și paza Sfântului Mormânt. Datorită minunilor petrecute la moartea Domnului (pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, mormintele s-au deschis și pietrele s-au despicat), acesta a mărturisit: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27: 54).
Când iudeii au aflat de Învierea lui Hristos, au mers să-i mituiască pe soldați, ca aceștia să spună că trupul Domnului a fost furat de ucenicii Săi. Longhin însă nu s-a lăsat cumpărat, ci a lepădat centura militară și s-a botezat împreună cu alți doi soldați. Împreună cu cei doi a părăsit Ierusalimul și a mers în Capadocia. Acolo a convertit pe mulți păgâni la creștinism.
Iudeii au insistat atât de mult ca Longhin să fie ucis, încât Pilat va trimite soldați să-l prindă și să-l ucidă prin decapitare. Sfântul Longhin, cunoscându-și sfârșitul a ieșit în întâmpinarea soldaților și i-a primit la el cu multă căldură.
Pe când soldații dormeau, Sfântul Longhin s-a rugat toată noaptea pentru ieșirea sufletului său. În zori, soldații au rămas uimiți să afle că cel care i-a găzduit este cel căutat să fie ucis. Au dorit să nu-l omoare, dar Sfântul Longhin le-a cerut să împlinească porunca primită. Aceștia l-au decapitat, iar capul sau a fost dus la Ierusalim ca Pilat să fie încredințat de moartea acestuia.
Tropar – Glasul 4
Mucenicul Tău, Doamne, Longhin, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Duminica a 21-a după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic)
Textul Evanghelic (Luca 8:5-15)
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.
Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
