Duminică 4 decembrie, când Biserica cinstește pe Sf. Muceniță Varvara, Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, a săvârșit, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfânta Liturghie la hramul bisericii „Sf. Mc. Varvara”, din satul Minieri, comuna Filipeștii de Pădure, jud. Prahova, sat în care Preasfinția Sa a copilărit, potrivit episcopiaslatinei.ro.
În cuvântul său de învățătură Preasfințitul Părinte a vorbit despre viața și pătimirea Sf. Mucenițe Varvara, care a trăit în veacul al IV-lea. Ea este considerată ocrotitoarea minerilor deoarece, în momentul care Sfânta era urmărită de tatăl său, care era supărat pe ea pentru că devenise creștină, și ajungând în fața unui munte, nemaiavând încotro să o ia, s-a rugat ca Dumnezeu să despice muntele și să scape de mânia tatălui său. Muntele s-a despicat și Sfânta Varvara a intrat, iar tatăl ei o căuta besmetic, neștiind cum aceasta putuse să dispară așa deodată. Sfânta, prin grija lui Dumnezeu, a petrecut înlăuntrul stâncii ca într-o peșteră, până când tatăl său a aflat-o după câteva zile și a luat-o înapoi acasă. De la această întâmplare minunată, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe minerii care lucrează prin crăpăturile și prin adâncurile pământului și petrec nevătămați cu ajutorul lui Dumnezeu, să o aibă pe Sfânta Varvara ca ocrotitoare.
„Sfânta Varvara era o tânără fecioară care a dovedit atâta curaj și răbdare în chinuri și în bătăi, încât privind noi, cei de astăzi, să ne rușinăm, pentru că ne este greu să venim la biserică două ceasuri pe săptămână și să ne rugăm lui Dumnezeu. Ea însă s-a lăsat bătută și schingiuită și nu a vrut să audă de moștenirea și de banii tatălui său, nu a vrut să-și trăiască viața fără Dumnezeu, iar noi întoarcem atât de ușor spatele Lui. Sfânta Varvara este pentru noi o încurajare, pentru că nici măcar suferința noastră, boala noastră, greul nostru, sărăcia noastră nu se pot compara cu ceea ce a răbdat ea. Noi nu suntem în stare să postim pentru că ni se pare greu, să ne rugăm pentru că ni se pare plictisitor, sau să venim la biserică pentru că suntem obosiți ș.a., dar îndrăznim să-i cerem socoteală lui Dumnezeu, să-i cerem numai bunuri și bunătăți pentru noi, fără a-i mulțumi pentru ceea ce avem deja”, a adăugat Preasfinția Sa.
Satul Minieri este o colonie muncitorească minieră relativ nouă, construită de regimul comunist în anii ’50 și care nu a avut niciodată locaș de cult. Preasfinția Sa, împreună cu teologul Gheorghe Liță, care a devenit apoi preotul satului, au obținut terenul necesar și au început construcția bisericii în anul 1996.
Lucrările au durat trei ani, astfel încât în noiembrie 1999 biserica a fost târnosită, ulterior demarându-se și lucrările de pictură, precum și construirea unui așezământ social și a unei capele mortuare. Pictura a fost realizată de D-l Mircea Petrișor din București.
