Sfântul bănățenilor – Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Timișoara este în sărbătoare, pentru că astăzi, 15 septembrie a.c., își prăznuiește ocrotitorul: Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolit al Timișoarei și a tot Banatul, trăitor în secolul al XVII-lea. Acest ierarh sfânt și purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou, s-a născut în anul 1568, în orașul Raguza – Dalmația, dintr-o familie de creștini valahi sau aromâni. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de mic, mama sa i-a dat o creștere aleasă, la vârsta de 12 ani fiind trimis la Ohrida. Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos, la sfânta nevoință călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani se duce la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovnicești, se călugărește cu numele de Iosif. La Mănăstirea Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif „Valahul’ s-a nevoit mulți ani de zile împreună cu numeroși alți monahi greci, români și macedoneni. Pentru sfințenia vieții sale avea darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat în multe mănăstiri atonite și vindeca pe călugări de grele suferințe trupești. Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinții au chemat în obște pe Cuviosul Iosif Valahul și, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos. A fost rânduit egumen la Mănăstirea Sfântul Ștefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multă înțelepciune șase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumită ctitorie a domnilor Țării Românești, unde se nevoiau călugări români și macedoneni. După ce formează numeroși fii duhovnicești, se retrage la liniște în preajma Mănăstirii Vatopedu. Dar, trecând cele veșnice mitropolitul Timișoarei, românii din Banat, călăuziți de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, deși avea 80 de ani, fiind vestit în toate țările balcanice și cinstit ca sfânt încă din viață. În anul 1650 este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei. Aici s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind și povățuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoș. Aici, mai trăind încă trei ani, în toamna anului 1656 trece la cele veșnice, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956, când moaștele sale au fost strămutate în Catedrala Mitropolitană din Timișoara, pomenirea sa făcându-se în data de 15 septembrie.