Ocrotitor al copiilor, Sfântul Stelian este iubit de cei pe care îi ocrotește. Astăzi, când întreaga Ortodoxie îl pomenește, Biserica „Sfântul Stelian” – Lucaci din Capitală își serbează hramul. La racla cu sfintele sale moaște de aici, copiii se închină și îi vorbesc în cuvinte numai de el înțelese.
Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat în mod obișnuit cu un copil în brațe, pentru neobosita sa misiune de a-i apăra pe cei mici, ajutându-i în mod special pe copilașii bolnavi. Încă din timpul vieții a iubit copiii, rugându-se pentru ei și vindecându-i. Se știe că în timpul vieții sale (sec. 7-8), în țara Paflagoniei din Asia Mică, au murit mulți copii din cauza unei epidemii. Rugat de două mame disperate care aveau copiii bolnavi să-i vindece, Sfântul Stelian, care trăia retras într-o chilie, s-a rugat foarte mult și molima a încetat. „De la acea minune până la plecarea sa la Domnul au venit în permanență la chilia sa mame cu copii care se aflau în diferite suferințe. Rugăciunea lui este foarte puternică, având un efect foarte rapid. Așa că el a intrat încă din timpul vieții în conștiința credincioșilor și în tradiția locală, și apoi s-a extins în tot spațiul răsăritean ca ocrotitor al copiilor”, spune pr. Florin Șerbănescu, parohul Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci.
Moaștele Sfântului Stelian au ajuns în Muntele Athos după ce Asia Mică a fost cucerită de turcii selgiucizi (sec. 11). De aici, în anul 1736, a fost adusă o părticică din sfintele sale moaște la noua biserică ridicată de către mitropolitul Ștefan al II-lea al Țării Românești. De atunci, moaștele Sfântului Stelian sunt odorul cel mai de preț al Bisericii Lucaci.
Sfântul Stelian primește rugăciunile
Lăcașul de închinare care adăpostește moaștele Sfântului Stelian se află în vecinătatea Colegiului Național „Matei Basarab” din București. La sfintele sale moaște vin atât mame însărcinate, cu prunci în brațe, dar și cupluri care își doresc copii, familii care îi mulțumesc ori îi cer să aibă grijă de copiii lor trecuți de vârsta prunciei și credincioși care vor să-și spună necazurile și suferințele convinși că sfântul îi ajută. „Credincioșii vin în număr din ce în ce mai mare la racla Sfântului Stelian. Pentru ei, noi facem întotdeauna miercuri seara Acatistul Sfântului Stelian și Taina Sfântului Maslu, iar vineri seara acatistul. Duminica, după ce terminăm de miruit toți credincioșii, nimeni nu pleacă din biserică decât după ce am citit rugăciunea către Sfântul Stelian din acatistul său”, spune pr. Florin Șerbănescu.
Pentru credința lor, Sfântul Stelian le primește rugăciunile și îi ajută. Părintele paroh povestește despre familii care au dobândit copii, cărora le-au dăruit numele sfântului, și despre copii și adulți care s-au tămăduit de boli. „O doamnă care a avut un accident vascular, cu o spitalizare îndelungată, în urma rugăciunilor ei și ale familiei a început să își revină. După ce a ieșit din spital a venit stăruitor la biserică și ne-a mărturisit că este sigură că s-a vindecat prin ajutorul Sfântului Stelian. Un membru al consiliului parohial a avut tot un accident vascular și tot cu ajutorul Sfântului Stelian a reușit să depășească boala. În momentul de față vine regulat la biserică. Sunt unii care nici nu ne spun, aflăm întâmplător de la alți credincioși cărora le-au mărturisit că s-au tămăduit, că au căpătat darul nașterii de prunci. Avem o familie care are un copilaș bolnav și prin participarea constantă la Sfânta Liturghie, pe lângă ajutorul medical, a făcut niște progrese deosebite. În momentul de față este deja o performanță pentru el faptul că poate să vină singur la Sfântul Altar să se împărtășească”.
Lăcașul din mahalaua Lucaci
Pelerinii la racla Sfântului Stelian vin din București, dar și din țară. Uneori vin și de peste graniță. „Sfântul Stelian este și ocrotitorul familiei, al comuniunii familiale, pentru că în timpul epidemiei aceleia sfântul s-a rugat pentru păstrarea mediului familial. La Sfânta Taină a Cununiei eu le spun tinerilor să ceară ajutorul sfântului în statornicia căsniciei, în a păstra acest duh al familiei creștine care este atât de agresat astăzi de tendințe seculariste și care relativizează viața de familie. Pe toți membrii familiei îi îndemnăm să poarte duhul rugăciunii, așa cum spune această rugăciune frumoasă de la acatist: „Să ocrotească familiile și pe copiii noștri”. Dar niciodată nu trebuie să uităm că pe primul plan rămâne cinstirea lui Dumnezeu. Sfinții sunt bineplăcuții lui Dumnezeu și atunci noi ne rugăm sfinților ca prin intermediul lor să ajungă rugăciunile noastre la El”, explică pr. Florin Șerbănescu.
Spațiul unde se află Biserica „Sfântul Stelian” – Lucaci a fost închinat lui Dumnezeu încă din a doua jumătate a secolului 17, când, probabil, Radu Leon Voievod sau cel puțin în timpul său, s-a ridicat aici o biserică de lemn. Numele „Lucaci” se trage de la boierul Luca, nume preluat și de mahala, care probabil a fost printre ctitorii acestei biserici. Aici și-a zidit ctitoria mitropolitul Ștefan al II-lea al Țării Românești, dăruindu-i odorul de mare preț, moaștele Sfântului Stelian, în anul 1736. Biserica din piatră, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, a dăinuit mai mult de un secol, fiind afectată de cutremurele din 1802 și 1838. După 1840, părintele Ioan Călărășanul, cu ajutorul a doi negustori macedoneni, Constantin Athanasiu și Anghel Hagi Pandele, a reușit ridicarea unei noi biserici. Sfințită de mitropolitul Nifon al Țării Românești în anul 1842, biserica a mai primit hramurile Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Dar peste doar cinci ani, biserica a căzut pradă „focului cel mare” din 23 martie 1847. Anton Pann, care locuia atunci în apropierea bisericii, scria că „turlele Bisericii Lucaci ardeau ca niște torțe”. Prin osârdia preotului Călărășanul, în trei ani, biserica se afla în starea în care s-a menținut până azi. La refacerea bisericii a contribuit și Anton Pann, care era nu numai enoriaș, ci și cântăreț onorific al bisericii. La moartea sa, în noiembrie 1854, a fost îngropat în dreptul ferestrei proscomidiarului bisericii. Astăzi, în vecinătatea bisericii se află și un monument ridicat ilustrului enoriaș. Biserica mai adăpostește și o icoană mare argintată, care îl reprezintă pe Sfântul Ierarh Spiridon – patronul pielarilor și al cizmarilor -, dăruită la începutul secolului trecut de Pavel Negreanu, angrosist de pielărie. Racla în care se află astăzi sfintele moaște a fost realizată în 1941, iar în vremea pr. Șerbănescu s-a realizat un capac cu o ferecătură din argint.
Pe lângă lucrările întreprinse de pr. Șerbănescu, cum ar fi înfrumusețarea bisericii, realizarea unor icoane cu Sfântul Stelian, printre care și una specială pentru procesiunea cu sfintele moaște care se ține în fiecare an în ziua de 25 noiembrie, biserica trebuie restaurată. „Astăzi sunt necesare restaurarea bisericii, refacerea acoperișului, a exteriorului, a pardoselei și refacerea construcțiilor din jurul bisericii. Am reușit să rezolvăm problema cu cadastrul, a regimului de proprietate, documentația pentru restaurare și ne pregătim să abordăm lucrările efective”, ne-a împărtășit din planurile de viitor pr. Florin Șerbănescu. (Reportaj semnat de George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 26 noiembrie 2013)
