Deși aflată în mijlocul urbei Botoșaniului, odată ce intri pe poarta Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, zgomotul și zarva dispar ca prin farmec, de parcă intri în alt timp, ce are mult mai multă răbdare. Vechea și impunătoarea ctitorie domnească cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care este și ocrotitorul orașului, se bucură în rândul botoșănenilor de mare cinste. Lucrul acesta s-a văzut și la slujba hramului din acest an, oficiată de IPS Mitropolit Teofan, la care au participat peste o mie de credincioși, informează „Ziarul Lumina”.
Marți, 23 aprilie 2013, hramul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Botoșani, ora 10:30. Clopotele încep să bată puternic, iar cei peste o mie de credincioși adunați la sărbătoarea lăcașului de cult, ctitorit de Doamna Elena Rareș în anul 1551, își dau seama că Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a sosit la poarta bisericii. Atât oficialitățile locale și județene prezente, cât și preoții slujitori îl întâmpină pe înaltul ierarh, iar pentru a marca bucuria momentului, mai multor porumbei albi li se dă drumul spre înaltul cerului. Cu toiagul într-o mână și cu o cruce mare de lemn îmbrăcată în argint în cealaltă mână, cu greu făcând față mulțimii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei încearcă să binecuvânteze pe fiecare credincios în parte. După mai bine de 10 minute și după doar câțiva metri parcurși, IPS Teofan ajunge la baldachinul ce adăpostește racla în care se află un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon, se închină și sărută racla cu moaștele mărturisitorului martirizat în același an cu Sfântul prăznuit al zilei, Marele Mucenic Gheorghe. Până la ușa de la intrarea în lăcașul de cult, ce are deasupra o frumoasă icoană împodobită cu flori a Sfântului Gheorghe și mesajul „Bine ați venit!”, Înalt Preasfințitul Părinte, însoțit de soborul slujitor și binecuvântând mulțimea, mai face câteva minute bune. În interiorul bisericii, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei se închină la vechea icoană a hramului și la celelalte icoane, după care intră în altar, pentru a îmbrăca, conform rânduielii, veșmintele arhierești. Corul, format din elevi ai Seminarului „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, cântă „Cuvine-se cu adevărat”. Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite stă să înceapă.
Învingător versus „purtător de biruință”
Ora 11:00, curtea Bisericii „Sfântul Gheorghe”. Atât scena special amenajată în curtea bisericii pentru slujba arhierească a hramului, cât și baldachinul ce adăpostește racla în care se află un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon sunt îmbrăcate în culorile drapelului național. Odată începută Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, rândul de credincioși ce așteaptă cu răbdare să se închine la sfintele moaște se subțiază, oamenii umplând în schimb, până la refuz, curtea bisericii. Din soborul slujitor, condus de IPS Mitropolit Teofan, fac parte, alături de parohul Bisericii „Sf. Gheorghe”, pr. Dumitru Mateciuc, și arhim. Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți, și pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoșani, alături de preoți din împrejurimi. Corul cântă psalmii rânduiți în Tipic, dă răspunsurile la ectenii, cântă „Doamne, strigat-am”, după care IPS Mitropolit Teofan face o ieșire cu cădelnița. E deja ora 12:00, moment în care se citesc Apostolul și Evanghelia rânduite.
În cuvântul de învățătură, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei adresează tuturor celor prezenți o întrebare: „Astăzi, Biserica noastră îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, numit și «Purtătorul de biruință». În lumea noastră obișnuită se afirmă adesea despre o persoană care a reușit în viață că este un învingător. Dacă reușește în afaceri, se spune că este un învingător. Dacă cineva reușește în politică, de asemenea, se spune despre el că este un învingător. Dacă este un foarte bun sportiv și primește multe cununi și multe premii, același apelativ primește. Așișderea și în alte domenii – în artă, în literatură, în stiință-, se spune despre omul care a dovedit excelență în domeniu că este un învingător. Se poate însă oare spune și în domeniul credinței că o persoană este învingătoare?”. Răspunsul urmează imediat: „Credem că în domeniul credinței, mai puțin se poate spune de cineva că este un învingător. Căci nu poți avea o credință atât de tare și de puternică, încât să te numești învingător în cele ale credinței. Nu poate cineva să spună că are o credință atât de fierbinte, o smerenie atât de adâncă, o nădejde atât de neclătinată, încât să se afirme despre el că este un om învingător întru cele ale credinței, ale nădejdii, ale rugăciunii, ale smereniei. Și totuși, numele pe care Biserica l-a oferit Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este «Purtător de biruință», care, în limbajul comun, înseamnă învingător. Dar lucrurile nu stau tocmai așa. Învingătorul în această lume, în domeniile amintite și în cele asemănătoare, se bizuie pe forțele sale, pe știința sa, pe antrenamentul său, pe istețimea sa, pe relațiile sale, și prin propriile sale forțe, propriile sale puteri, reușește să fie învingător. Pe de altă parte, purtătorul de biruință, chiar prin aceste cuvinte folosite «purtător de biruință», arată că biruința este a altcuiva. El doar poartă aceasta biruință, el doar și-o însușește, el doar mărturisește despre aceasta, dar biruința în sine aparține altuia. Cui aparține oare în domeniul credinței biruința? Nu aparține decât Aceluia singur, Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, fiindcă în esență, fundamental, Singurul Biruitor, Singurul Învingător cu adevărat este Domnul Hristos. Credința Bisericii arată și mărturisește că prin pătimirea Sa și prin învierea Sa din morți, Domnul Hristos, Dumnezeu Adevărat și Om Adevărat, a biruit moartea, a biruit întunericul, a biruit necredința, a biruit necunoașterea, a biruit demonii, a biruit păcatele, a biruit tot ceea ce este urât și rău în această lume. Iar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe care îl prăznuim astăzi, împreună cu Sfântul Mucenic Pantelimon, împreună cu toți sfinții Bisericii au fost purtătorii de biruință, pe care a realizat-o, prin Cruce și Înviere, Domnul Hristos. Nu poate să existe credință adevărată fără biruință asupra răului, întunericului, necredinței și necunoașterii”.
Finalul slujbei și continuarea luptei duhovnicești
E în jur de ora 13:30. Slujba Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfințite e pe sfârșite, dar nu și răbdarea credincioșilor, care stau nemișcați în locul pe care fiecare și l-a ales la început. După împărtășirea copiilor și a adulților spovediți, are loc otpustul slujbei și cuvintele de mulțumire și de învățătură ale părintelui protopop Lucian Leonte și ale părintelui paroh Dumitru Mateciuc. Urmează încă un moment deosebit și emoționant: părintele botoșănean Daniel Dascălu, proaspăt numit preot de caritate al Spitalului Clinic Județean „Sfântul Spiridon” din Iași, în urma unui concurs la care au participat încă 18 candidați, este hirotesit iconom stavrofor de către IPS Teofan. Sărbătoarea religioasă a hramului se încheie nu înainte ca mulțimea să formeze un lung rând până la poarta bisericii, așteptând cu răbdare și hotărâre să obțină, înainte de plecare, binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei.
Dacă-i întrebi pe credincioșii botoșăneni ce reprezintă pentru ei Biserica strămoșească, cu greu îți vor spune ceva. Răspunsul îl poți obține însă participând la un hram al unei biserici din Botoșani sau la o slujbă oarecare din acest oraș. Firescul și simplitatea comportamentului credincioșilor de aici în timpul slujbelor religioase, seninătatea și bunătatea de pe chipurile lor și dragostea față de cele sfinte îți vor arăta că ei, asemenea Sfântului ce-i ocrotește, Marele Mucenic Gheorghe, sunt niște „purtători de biruință” în lupta cu rătăcirea de la dreapta credință, în lupta cu părăsirea tradițiilor sănătoase, în lupta cu dorința de a pune cele materiale deasupra celor duhovnicești.
