Cuvântul de salut al SS Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol
Preafericirea Voastră Părinte Patriarh Daniel, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Autocefale Române,
Iubitul nostru frate și împreună-slujitor întru Hristos Dumnezeu, îmbrățișându-Vă frățește în Domnul, Vă salutăm cu bucurie.
Am aflat cu mare plăcere despre declararea anului curent ca an aniversar în cinstea Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscop al Cezareii Capadociei, și de Congresul teologic internațional organizat în luna noiembrie de către Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” a Universității din București, în memoria acestui extraordinar sfânt al Bisericii noastre în particular, și al tuturor veacurilor în general.
Fără îndoială, Sf. Vasile a primit pe drept cuvânt titlul de „Mare” – poate mai mare decât oricare altul în îndelungata istorie a Bisericii noastre. Căci, puțini au avut, într-o viață atât de scurtă, de mai puțin de o jumătate de secol, o influență atât de mare și o asemenea strălucire. Iată de ce un alt „mare” între sfinți, Sf. Fotie – predecesorul nostru și arhiepiscop al Constantinopolului în secolul al IX-lea – spunea despre Sf. Vasile că „excela în toate: în folosirea limbii ca și în cunoașterea filosofiei; în talent politic și, de asemenea, în cel oratoric; în viața personală și în cea de păstor deopotrivă.”
Care alt teolog remarcabil ar fi putut, în același timp, să formuleze teologia celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, la care din păcate nu a mai trăit ca să participe și, în același timp, să apere Biserica împotriva ereziei ideologice tot mai răspândite a lui Eunomie? Care alt păstor cu minte strălucită ar fi putut să se ocupe în același timp de primirea schismaticilor, să critice extremismul unor monahi, să creeze instituții pentru ajutorarea săracilor? Care alt teolog harismatic ar fi putut trasa linia de demarcație dintre kerygma și dogma sau între akribeia și oikonomia și, în același timp, să dea formulări cu totul noi, deschizătoare de perspective, despre crearea universului? Ce alt administrator ar fi putut menține echilibrul între imensele responsabilități pastorale și liturgice ale diocezei sale, într-un moment critic din istoria Bisericii, și în același timp să reformeze viața monahală a Bizanțului într-o epocă de expansiune a monahismului?
Adevărul este că semnificația personalității Sf. Vasile cel Mare nu a fost niciodată mai actuală decât astăzi. Căci, avem nevoie de interpretarea sa creativă a Sf. Scripturi și a Tradiției, pentru a putea face față problemelor cruciale de astăzi, cum sunt poluarea mediului și schimbarea climei la nivel global. Avem nevoie de sensibilitatea sa pastorală cu privire la unitatea Bisericii, pentru a răspunde unor probleme critice de ordin ecleziastic, cum este unitatea Bisericii Ortodoxe în întreaga lume. Și avem nevoie de perspectiva sa echilibrată, în domeniul doctrinei și al spiritualității, pentru a ne adresa mesajul de creștini ortodocși către celelalte confesiuni creștine și către diversele comunități religioase. Și, mai presus de toate, avem nevoie de mijlocirea și de inspirația sa, pentru a găsi harul lui Dumnezeu în propriile inimi, în sufletele fraților și surorilor noastre, ca și în cel mai mic fir de praf din întreaga lume creată.
Fie ca acest congres să le aducă organizatorilor și participanților toate aceste binecuvântări. Și, prin Preafericirea Voastră, iubite frate și împreună-slujitor în Domnul, le transmit tuturor rugăciunile noastre cele mai fierbinți pentru discuții rodnice și pentru concluzii edificatoare.
Iubitul Frate întru Hristos al Preafericirii Voastre,
†Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului și al Noii Rome și Patriarh Ecumenic
