Preoții și pelerinii care au participat în Duminica a XXXII-a după Rusalii, a lui Zaheu vameșul, zi ce a coincis, anul acesta, cu sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel’ din stațiunea montană Stâna de Vale s-au aflat alături de Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească și a rostit un bogat cuvânt de învățătură, informează ‘Ziarul Lumina’, Ediția de Transilvania.
Cu această ocazie au fost săvârșite două hirotonii, una întru ierodiacon și alta întru ieromonah și a fost instalat noul stareț al mănăstirii.
Cuvântul de învățătură rostit de Preasfințitul Sofronie în cadrul Sfintei Liturghii a avut ca temă principală necesitatea asumării libere și conștiente de către fiecare credincios a stării de pocăință în vederea dobândirii mântuirii personale. Opera de mântuire a lumii a fost realizată de Mântuitorul Iisus Hristos prin întreaga Sa activitate pământească, culminând cu Jertfa de pe Cruce și Învierea din morți. Prin acestea, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor, în mod egal, posibilitatea intrării în Împărăția cerurilor, dar dobândirea propriu-zisă a acestei Împărății se realizează ‘prin smerenie, colaborând cu Dumnezeu’.
Pericopa evanghelică a acestei duminici are un caracter special: pe de o parte, ‘ne pregătește, pe toți, duhovnicește, pentru apropierea perioadei anului bisericesc cu cea mai mare încărcătură duhovnicească, ascetică și mistică, perioada de pregătire pentru întâmpinarea slăvitei Învieri a Mântuitorului’, iar pe de altă parte, explică, în finalul ei, prin cuvintele ‘Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut’, ‘Taina morții Celui Curat pentru păcatele lumii’, după cum a arătat PS Sofronie.
Îndreptarea nedreptăților
Pentru ca lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos ‘să fie eficientă, să poată lucra în viața noastră, în ființa noastră umană, în sufletul și în trupul nostru, trebuie ca noi să ne pocăim, adică să ne întoarcem de la păcat la o viață de virtute’, a subliniat Preasfinția Sa. Acesta este răspunsul nostru la lucrarea lui Dumnezeu: ‘Nu ajunge doar Jertfa Mântuitorului pentru că, dacă ar fi așa, atunci și cei care fac rele și nu se căiesc pentru ele, și cei care tulbură viața lumii și propria lor viață s-ar putea mântui fără nici un efort. Și atunci unde ar fi dreptatea lui Dumnezeu?’
Pentru că Dumnezeu este drept și pentru că L-a dat de bunăvoie pe Fiul Său la moarte pentru păcatele noastre ‘este nevoie ca noi să nu rămânem indiferenți față de Jertfa Mântuitorului Hristos Iisus’. Între cei care au înțeles acest lucru se numără și vameșul Zaheu, ‘care era un simbol al corupției, al nedreptății’, dar care a răspuns dragostei și bunătății cu care Mântuitorul i-a călcat pragul casei. ‘Când Zaheu l-a văzut pe Hristos venind, viața lui s-a schimbat, mintea lui s-a schimbat, ființa lui întreagă a tresărit la întâlnirea cu Atotputernicul înomenit’. Zaheu a conștientizat starea decadentă în care se afla, și-a dat seama că nu săvârșea cele plăcute lui Dumnezeu acționând în direcția unei transformări totale: ‘Și-a dat seama că are nevoie de o schimbare în viața sa, o schimbare profundă, o schimbare totală, o schimbare radicală’. În virtutea acestei schimbări, Zaheu îl invită pe Mântuitorul în casa sa, făgăduind că va îndrepta toate nedreptățile pe care le-a făcut. Această transformare a lui Zaheu dintr-un om păcătos întrunul virtuos este rodul unei pocăințe sincere, determinată de puterea lui Dumnezeu, ‘care este irezistibilă pentru sufletul care vrea să se mântuiască, pentru păcătosul care vrea să se îndrepte. Doar cei tari în cerbicie, îndărătnicii, cei răi nu se lasă atinși de harul dumnezeiesc, nu lasă puterea lui Dumnezeu să le schimbe viața’, a accentuat vlădica Sofronie.
Mesajul acestei Evanghelii ni se adresează și nouă, celor de astăzi, fiind un bun prilej de a realiza o introspecție, ‘de a cerceta sufletele noastre, de a vedea bine ce este în inima noastră’, toate acestea fiind necesare pentru a nu cădea în fariseism și autosuficiență.
Rugăciunea, puterea creștinismului
Chiriarhul Oradiei a surprins apoi câteva similitudini între vameșul Zaheu și vameșul de la Templu, din pilda ‘Vameșului și a fariseului’, care prin atitudinea lui smerită și rugăciune curată obține dragostea lui Dumnezeu, spre deosebire de fariseul mândru și lăudăros: ‘Mântuitorul și Ortodoxia Legii Celei Noi nu recomandă fariseismul, ci starea de pocăință. Starea de smerenie a vameșului și rugăciunea Bisericii este rugăciunea de umilință, rugăciunea lui Iisus: ‘Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul’ care, în vremea Sfântului și Marelui Post, este amplificată în preafrumoasa rugăciune a Sfântului Efrem Sirul ‘Doamne și Stăpânul vieții mele’. În această rugăciune a lui Iisus, în rugăciunea vameșului de la Templu, în rugăciunea Sfântului Efrem, în rugăciunea femeii cananeence, în rugăciunea orbului din Ierihon stă puterea creștinismului prin care a doborât împărății și a rezistat tuturor valurilor de persecuții. În această smerenie, în această umilință a trăit și trăiește Biserica până la sfârșitul veacurilor, așteptând pe păcătoși să vină să se mântuiască. Biserica este Casa lumii în care tot păcătosul este chemat să audă cuvântul Mântuitorului Hristos, prin puterea Duhului Sfânt: ‘Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”, a conchis Preasfinția Sa.
Noul stareț al Mănăstirii Stâna de Vale
În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Sofronie a hirotonit pe ierodiaconul Chiril Boroș în treapta de ieromonah pe seama Mănăstirii Izbuc, acesta fiind al șaptelea ieromonah al acestei mănăstiri, și pe monahul Sava Sacala, în treapta de ierodiacon pe seama Mănăstirii Stâna de Vale. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a hirotesit pe protosinghelul Serafim Pop în demnitatea de stareț al Mănăstirii Stâna de Vale. La eveniment au participat, pe lângă preoții și diaconii slujitori, oficialități locale și centrale, obștea mănăstirii formată acum din patru viețuitori, membrii familiei părintelui stareț și ai celor doi părinți hirotoniți și credincioși veniți din satele și chiar din județele învecinate.
Exarhul mănăstirilor din Eparhia Oradiei, protosinghelul Mihail Tărău, a evocat, pe scurt, istoricul Mănăstirii Stâna de Vale, amintind de contribuția fiecărui stareț la dezvoltarea mănăstirii, dar mai ales și de jertfelnicia și dragostea părintelui protopop Ioan Balint al Beiușului, Seghiștei și Șteiului, cel care a demarat lucrările de întemeiere a acesteia, în anul 1991. Starețul Serafim a mulțumit lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Preasfințitului Sofronie pentru misiunea încredințată, manifestând dorința de a duce mai departe ceea ce s-a început sub păstorirea predecesorului său, pentru ca Mănăstirea Stâna de Vale să devină unul dintre așezămintele duhovnicești de frunte ale Eparhiei Oradiei. La final, PS Sofronie a accentuat rolul mănăstirilor ca oaze de rugăciune și liniște, unde călugărul își împarte întreaga activitate între muncă și rugăciune, având drept unic scop îndumnezeirea, prin împlinirea celor trei voturi monahale: fecioria, sărăcia de bunăvoie și ascultarea. Dintre acestea, cel mai greu de îndeplinit este ascultarea, deoarece ‘ascultarea înseamnă smerenie, ascultarea înseamnă cumințenie, ascultarea înseamnă să-ți tai voia’, a spus Preasfinția Sa.
