De Bobotează, când primim de la Dumnezeu ‘harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului’, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în cea mai veche vatră sihăstrească din Bihor, Mănăstirea Izbuc, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în biserica mare a așezământului monahal bihorean, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Transilvania.
În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Preasfințitul Sofronie a subliniat faptul că sărbătoarea Bobotezei, numită și Epifanie sau Teofanie, ‘este o sărbătoare cu puternică încărcătură treimică, la fel ca și Rusaliile’, deoarece Evanghelia praznicului ni-L descoperă pe Dumnezeu ca ‘treime de persoane’. Fiul, Cuvântul lui Dumnezeu, Și-a luat fire omenească ‘pentru a veni să așeze, din nou, lumea în ceea ce fusese înainte de căderea în păcat a primului om, vine și se face Noul Adam’. Astfel, Mântuitorul vine la Iordan să primească botezul de la Ioan ‘pentru a prilejui lumii descoperirea Preasfintei Treimi’. Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apa Iordanului ‘este un semn al reașezării lumii, al recreerii lumii prin venirea Creatorului, a Fiului lui Dumnezeu în Creație’.
Prefigurarea Botezului în Vechiul Testament
Preasfinția Sa a arătat apoi că Botezul Domnului a fost prefigurat de mai multe ori în Vechiul Testament. Mai întâi prin ‘apele primordiale ale creației, peste care se purta Duhul lui Dumnezeu’, apoi prin potopul din vremea lui Noe, persoană prin care Dumnezeu ‘a salvat sămânța umanității pentru ca oamenii să nu moară’. A treia prefigurare a Botezului o avem în apa Mării Roșii prin care a trecut poporul Israel când a fost izbăvit din robia egipteană, ceea ce duhovnicește înseamnă ‘trecerea de la robia păcatului la libertatea luminii dumnezeiești’. Apa Iordanului în care s-a botezat Mântuitorul Iisus Hristos ‘prefigurează botezul din apă și din Duh’. În virtutea acestui fapt a avut loc trimiterea Apostolilor la propovăduire ‘prin botezul în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh’.
‘De aceea, noi vom săvârși până la sfârșitul veacurilor botezul în numele Sfintei Treimi, prin întreită cufundare, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, botez prin care cel care se botează intră într-o viață nouă, o viață duhovnicească, o viață în Duhul Sfânt, o viață în care propria lui existență, a celui botezat, este recreată’, a arătat PS Sofronie.
Mântuitorul Iisus Hristos se apropie de propriul botez în stare de chenoză, de micșorare, ‘s-a golit pe Sine chip de rob luând’, de smerenie. În această stare de ‘smerenie deplină’ își începe misiunea publică Fiul lui Dumnezeu. ‘Prin această smerenie a vrut să arate cât de mult iubește Dumnezeu pe om și cum lasă Dumnezeu totul, strălucire, putere, ca să nu-l înspăimânte pe om, care ajunsese rob al păcatului. De aceea, la Iordan, într-un fel tainic, mistic este rupt păcatul lui Adam’, cum găsim scris și într-una din rugăciunile de sfințire a apei din această zi de mare praznic: ‘Astăzi, păcatele oamenilor se curăță în apele Iordanului’, după cum a arătat PS Sofronie.
‘În apele botezului moare omul cel vechi’
În continuarea cuvântului său, chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenți semnificația teologică a actului Botezului Domnului, așa cum este el reliefat de icoana canonică a sărbătorii, precum și semnificația botezului prin care noi, creștinii, începem viața duhovnicească în Trupul tainic al lui Hristos, Sfânta Biserică.
Teologic, apele Iordanului sunt numite ‘mormânt lichid’, pentru că ‘preînchipuie mormântul în care a fost coborât trupul cel mort după răstignirea pe Cruce, până când a înviat. Acesta este și motivul pentru care, în icoana canonică a Botezului Domnului, apele Iordanului trec de capul Mântuitorului, arătând că e îngropat ca într-un mormânt lichid fiindcă, prin cufundarea în apele botezului, moare omul cel vechi, al păcatului, și ia chip, în cel ce se botează, Adam cel Nou, adică Hristos’. Mormântul Domnului este prefigurat în apele Iordanului și simbolizat de apa botezului. ‘De aceea, cel ce se botează trebuie botezat prin cufundare, ceea ce înseamnă scufundarea cu totul în apă, nu o simplă baie, așezarea în cristelniță și turnarea apei peste cap, ci scufundarea pur și simplu’, a accentuat Preasfinția Sa.
În Biserica primară, în ziua de Bobotează, ca și la Crăciun, se botezau mulțimi mari de oameni. ‘De aceea, noi cântăm la începutul Sfintei Liturghii în loc de ‘Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi’, care este o cântare treimică, cântăm și la Bobotează ‘Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat’, pentru că în numele Preasfintei Treimi se face botezul’. Botezul închipuie moartea omului Vechi și învierea celui Nou. Prin aceasta, Hristos ia chip, se naște în noi. ‘Fiul lui Dumnezeu Își ia fire omenească, El, Cel îmbrăcat cu lumina ca și cu o haină, se îmbracă în firea omenească, își ascunde slava în chipul robului pentru ca pe noi, oamenii, dezbrăcați de slavă prin căderea lui Adam, să ne îmbrace în chipul Său, al lui Adam cel Nou. De aceea, noi, cei botezați în numele lui Hristos, suntem îmbrăcați întru Hristos’, a spus în încheiere Vlădica Sofronie.
Slujba Aghesmei Mari
În cadrul Sfintei Liturghii, PS Sofronie l-a hirotonit pe monahul Chiril în treapta de ierodiacon și pe ierodiaconul Casian în treapta de ieromonah, amândoi fiind viețuitori ai sfintei Mănăstiri Izbuc.
După Rugăciunea Amvonului, din cadrul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a săvârșit, așa cum prevede rânduiala slujbei din ziua de Bobotează, slujba Aghesmei Mari, care se folosește pentru sfințirea, binecuvântarea și sănătatea sufletească și trupească a tuturor credincioșilor ‘ce o vor lua cu credință și vor gusta dintr-însa’.
