Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în data de 28 iunie a.c., la Galați s-a desfășurat Simpozionul omagial intitulat „Traian Dorz – 100 – creație și jertfă”.
Evenimentul, găzduit de Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost organizat de Editura „Traian Dorz” în cooperare cu Asociația „Oastea Domnului”, filiala Galați.
Înaltpreasfințitul Părinte Casian a deschis seria prelegerilor dedicate poetului creștin Traian Dorz la împlinirea a 100 de ani de la nașterea sa, în prezența unor profesori și oameni de cultură ai municipiului Galați, a membrilor filialei gălățene a Asociației „Oastea Domnului”, precum și a multor credincioși.
În cadrul lucrărilor au fost prezentate și secvențe din filmul documentar „Traian Dorz – Istoria unei cântări nemuritoare„.
La final, Chiriarhul Dunării de Jos a primit din partea organizatorilor placheta omagială „Centerar Traian Dorz (1914 – 2014), după cum ne-a transmis pr. Gabriel Molocea.
***
Traian Dorz s-a născut în 25 decembrie 1914 în satul transilvan Livada Beiușului, comuna Mizieș, județul Bihor, ca singurul copil al soților Constantin și Maria, creștini ortodocși și buni gospodari în satul lor.
Dragostea de carte și respectul față de Biserică i-au fost insuflate de învățătorul său, Savu Halbac.
La terminarea celor șapte clase primare, după examenul susținut la Beiuș în 7 iunie 1930, elevul Traian Dorz a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisa de preotul ortodox Iosif Trifa, întemeietorul și conducatorul „Oastei Domnului” din Sibiu. Cartea l-a impresionat puternic, schimbându-i definitiv sensul vieții.
După acest moment, abia trecut de 15 ani, începe să scrie poezii creștine și povestiri religioase, care i se publică în ziarele religioase editate la Mitropolia Ortodoxă de la Sibiu, de către preotul Iosif Trifa , și anume „Lumina Satelor” și „Oastea Domnului”.
Scrie intens; îi apar primele volume de poezii, care se succed unele după altele, astfel că între anii 1935-1947 îi apar 12 volume.
Odată cu instaurarea regimului comunist ateu, în 1948, începe și persecuția împotriva credinței și implicit a celor credincioși. Traian Dorz este arestat și închis în mai multe rânduri pentru activitatea sa creștin misionară.
Între anii 1948-1964 îndură teroarea specifică închisorilor comuniste în Penitenciarele din Gherla, Oradea, Ghencea București, Caransebeș, colonia de muncă Popești-Leordeni, colonia de muncă Periprava Grind.
După eliberarea din 1964, este ținut cu „domiciliu forțat” în satul natal. Este obligat să muncească la C.A.P, i se fac mereu percheziții și este ținut sub o strictă supraveghere de către Securitate. Cu toate interdicțiile acestea, scrie extrem de mult, mai ales noaptea, îngropându-și scrierile prin grădină, sau distribuind poeziile și scrierile sale la credincioși apropiați și prieteni de încredere.
În anul 1982, când regimul ceaușist pretindea că nu mai are deținuți politici, deși bătrân deja, este arestat din nou și încarcerat cu deținuți de drept comun la Penitenciarul Satu Mare. Acuzația care i s-a adus era de posesie și distribuire de Biblii și materiale religioase neautorizate; este condamnat la doi ani din care execută cinci luni.
Trece la cele veșnice în 20 iunie 1989, lăsând în urmă o operă impresionantă: peste 100 de volume și poezie creștină.
