Duminică, 20 ianuarie, Preasfințitul Episcop Sebastian a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Parohia Ianca II, informează episcopiaslatinei.ro.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a tâlcuit evanghelia zilei, ce culmină în ideea de recunoștință și mulțumire adusă lui Dumnezeu, Care dăruiește nouă, oamenilor, „toate binefacerile Sale cele mari”: „Ce vrea să ne învețe evanghelia de astăzi prin disocierea aceasta a celor nouă de al zecelea †• singurul care a înțeles că nu ajunge doar credința pentru a se mântui? Toți au avut credință, altfel nu s-ar fi vindecat! Numai că nouă dintre ei au considerat că este suficientă aceasta și, pentru aceea nu s-au mai dus nici la preoți, adică nu le-a mai trebuit nici „Biserică” și n-au voit să mai audă nici de Binefăcătorul lor. N-au înțeles că trebuie să-I mulțumească, să-I aducă recunoștință și †” lucrul cel mai important †” să intre în comuniune cu El. Unul singur a înțeles că este insuficientă credința. Acesta s-a întors, a arătat recunoștință și „a dat slavă lui Dumnezeu”. Doar despre el ne spune Evanghelia că a dat slavă lui Dumnezeu și, pentru aceasta, Hristos numai lui i-a zis: „Credința ta te-a mântuit”, vrând să spună că acest fel de credință mântuiește. Ceilalți nouă „s-au izolat” în credința lor, căzând în „autosuficiență”. Au rămas în credința lor egoistă, individualistă, refuzând comuniunea. Iată pentru ce și disocierea despre care vorbeam!
Este motivul pentru care evanghelia de astăzi este cât se poate de actuală, pentru că și în vremurile noastre sunt mulți care consideră că ajunge credința, că este suficient doar să crezi, și pentru aceasta nu mai „ajung” la preoți, nu mai ajung la biserică, nu mai caută și comuniunea cu Binefăcătorul lor, ca să Îi arate mulțumire și recunoștință. Sfântul Apostol Iacob, însă, ne atenționează în Epistola sa, zicând: „Credința fără fapte este moartă” (Iac. 2, 26).
Auzim pe mulți în zilele noastre, spunând: „Eu am credința mea. Nu am nevoie de biserică, de preoți, de post, de rugăciune, de milostenie etc.”, afirmând astfel că este suficientă doar credința. Ei bine, pericopa evanghelică de astăzi le arată acestora că, prin simpla credință, riscă să rămână doar niște „leproși vindecați” †” eventual de „lepra” ateismului; riscă să aibă „succes” doar în lumea aceasta, pentru că în viața de dincolo nici credința și nici nădejdea nu ne mai pot ajuta. Acolo, fiind „tărâmul” dragostei, se pătrunde doar prin comuniune. Credința se va împlini, nădejdea se va sfârși, iar ceea ce va rămâne în veci va fi numai dragostea și comuniunea cu Dumnezeu și cu aproapele”.
