La Mănăstirea Luncanii de Sus, joi, 31 martie, în jurul orei 15:00, a avut loc slujba de înmormântare a părintelui arhimandrit Ieronim Stoican, preotul slujitor și duhovnicul mănăstirii. Slujba înmormântării a fost săvârșită de Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și un număr mare de credincioși veniți din toate părțile Banatului.
Slujba de înmormântare a preacuviosului părinte Ieronim Stoican a adunat foarte mulți monahi și monahii din Banat și preoți slujitori din parohiile învecinate.
La sfânta slujbă au participat toți stareții din mănăstirile din județul Timiș, în frunte cu părintele arhimandrit Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei, Eparhia Caransebeșului, Mănăstirea Vasiova – Bocșa, Arhiepiscopia Sucevei, monahi din Piatra Neamț, Mănăstirea Văratec, părintele Bujor Păcurar, protopop de Făget, și numeroși preoți și credincioși, care l-au cunoscut și iubit pe părintele Ieronim.
PS Paisie, în cuvântul de învățătură, a evidențiat faptul că pentru noi, în calitate de creștini, moartea reprezintă o trecere spre viața cea veșnică.
‘Iată că ne întâlnim astăzi și cu moartea, cu poarta de trecere din viața aceasta spre veșnicie. Avem bucuria duhovnicească de a conduce pe ultimul drum pe părintele Ieronim, care a slujit mulți ani în pământul Banatului și care își va dormi somnul de veci în această mănăstire, unde a slujit spre ultima parte a vieții sale și, totodată, aproape de Mănăstirea Românești Izvorul Miron, de care s-a îngrijit și pe care a slujit-o în vremurile care n-au fost ușoare, în perioada comunistă, nu departe de multele parohii și de credincioșii pe care i-a slujit din parohiile învecinate’, a spus Preasfinția Sa, după cum ne informează ‘Ziarul Lumina’, Ediția de Banat.
‘Îl așteptam ca pe cineva drag din familie’
În același timp, PS Paisie a citit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un cuvânt frumos, bogat și duhovnicesc, pentru slujirea pe care părintele Ieronim a dedicat-o Bisericii, credincioșilor și slujirii lui Hristos.
‘Chipul său luminos și blând, sfaturile bune și frumusețea slujbelor ne făceau să-l așteptăm mereu ca pe un musafir ales sau ca pe cineva drag din familie. A fost primul nostru duhovnic, iar mai târziu, în vremea studenției, bun sfătuitor și ajutător’, s-a precizat în mesajul Preafericirii Sale.
Stareța Mănăstirii Luncanii de Sus, monahia stavroforă Filofteia Nistor, a declarat: ‘Este o mare pierdere, o durere sufletească, care cu greu se vindecă, pentru că a fost un adevărat trăitor, un bun călugăr și desăvârșit slujitor al sfântului altar’.
De asemenea, maica stareță a mai mărturisit că în toată această iarnă, părintele obișnuia să spună: ‘Acuș, acuș, mă duc la părinții mei!’, iar în ultimele două săptămâni a repetat aproape zilnic cuvintele: ‘Eu mă culc și dimineața voi fi plecat!’. Marți dimineața, părintele Ieronim a ascultat slujba de la Radio Trinitas, apoi a citit din Noul Testament, versiunea germană. În după-amiaza aceleiași zile, cu candela pregătită, s-a dus ușor spre Domnul, precum o adiere de vânt. Acesta a fost sfârșitul părintelui Ieronim Stoican.
‘Maică, Maică, dar pe mine unde mă puneți?’, a întrebat el odată. ‘Părinte, aici în spate, la biserică, aici este locul sfinției voastre!’, i-a răspuns maica stareță.
