Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 29 octombrie 2012, a proclamat anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei împărtășanii) șiAnul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni. În cele ce urmează vă prezentăm mai multe informații legate de mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu, supliciul său și al familiei sale din lucrarea pr. dr. Emil Nedelea Cărămizaru intitulată Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu:
„Doamna Maria Brâncoveanu, soția Domnitorului Martir Constantin Brâncoveanu, era liberă prin răscumpărarea ei din închisoarea Edicule si din exilul forțat din Kutais, de la marginea răsăriteană a Imperiului Otoman. Ea avea dreptul de a circula liber pe teritoriul turcesc, pentru că, după cum preciza și istoricul Nicolae lorga, „Doamna Marica a adus, cumpărându-le cu bani mulți, rămășițele soțului ei, culese din Insula Principilor” (Nicolae Iorga, Valoarea Politică a lui Constantin Brâncoveanu, Vălenii de munte, 1914, p. 13.) Astfel, Maria Brâncoveanu era cu adevărat o persoană liberă în anul 1720 și, în acest fel, a putut strămuta osemintele mucenicesti ale soțului ei la Biserica Sfântul Gheorghe – Nou din București. Fascinat de acest mister, Constantin Gane scria că „desigur cu învoirea lui Vodă Nicolae Mavrocordat…, Constantin Brâncoveanu fu adus în București, unde fu îngropat în iulie 1720…” (Constantin Gane, Trecute vieți de Doamne și Domnițe, ed. Îngrijită de Victor Leahu, Iași, 1932, p. 89-90)
A fost necesar ca această aducere a osemintelor mucenicești să se facă cu o oarecare discreție, deoarece Ahmed al-III-lea era încă pe tronul Imperiului Otoman, iar el pusese sentința de condamnare la moarte pentru „hainie” (trădare), pe seama Voievodului Constantin Brâncoveanu.
Prin purtarea de grijă a Doamnei Maria Brâncoveanu, a fost așezată deasupra mormântului, aflat în partea dreaptă a naosului bisericii, o lespede de marmură albă (185×95 cm.), împodobită cu elemente decorative în stil brâncovenesc. De jur-împrejur, pe piatra funerară a fost sculptat un chenar format din ghirlande de flori, în partea de jos, la picioare, găsim o reprezentare alegorică, înfățișând moartea având coasa în mâna dreaptă și un fir de crin cu trei flori în mână stângă. În partea dinspre cap a lespezii este săpată stema Țării Românești, în mijlocul căreia se află înfățișat vulturul cu crucea în cioc. Pe lespede nu există nici un înscris, tocmai pentru a păstra o discreție impusă de conjunctura istorică și politică a acelor vremuri.
De o importanță deosebită este faptul că Doamna Maria Brâncoveanu a pus deasupra mormântului soțului ei o candelă lucrată în argint filigranat, deosebit de frumoasă, iar pe marginea de sus a bulbului din mijloc a lăsat o inscripție cu litere chirilice, însemnând de fapt pisania pe care nu a putut să o scrie pe piatra mormântului:
Această candelă, ce s-au dat la Sveti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului Domn Io Costandin Brâncoveanu Basarab Voievod și iaste făcută de Doamna mării sale Mariia, carea si Măriia sa nădăjduiaște în Domnul, iarăși aici să i să odihnească oasele. Iulie, în 12 zile, leat 7228 (1720).
Locul de îngropăciune al Voievodului a fost cunoscut la început în familie, iar cu timpul acest adevăr s-a înrădăcinat si în conștiința credincioșilor din obștea Bucureștilor”.
