La Prigoreni, aproape de Târgu Frumos, pe un deal de pe care poți scruta zările până departe, pe drumul Iașilor, șade o fragilă bisericuță de lemn, șubreda urmașă a celei construite de cronicarul Ion Neculce.
La o aruncătură de băț de Târgu Frumos, urcând, într-o șerpuire amețitoare, șaua înfuriată a unui deal, drumul, asfaltat nu demult, se oprește chiar la destinație: în dreptul bisericuței de lemn a satului. Numai un petec de pajiște, în fapt un rest de imaș pe care pasc în voie animalele, desparte drumul de lăcaș. În jur, dealuri domoale, aruncate unul după altul, ca într-un joc de domino. În latura stângă, case mici, sărăcăcioase, ulițe pietruite, grădini înguste, pante abrupte. Mai înspre vale, urmele, spun sătenii, ale fostei crame a familiei cronicarului Ion Neculce, faima zonei. Locul e ca un bastion – un calup de pământ bătătorit, strașnic păzit de jur împrejur de câmpurile fertile. „Acolo erau beciurile de la moșie. Spun bătrânii că pe-aici, pe coastă erau numai vii. Bunicul îmi povestea că mergea vinul prin oale (n.r. – printr-o rețea de olane), de la cramă până la beci”, povestește moș Costică Tudose. Bunicul lui, Vasile Dumitrașcu, fost pălimar, e cel care a descoperit mormântul lui Ion Neculce, în 1934, săpând în curtea bisericii. „Se spune că a fost găsit atunci inelul de locțiitor de domn al lui Neculce”, explică pr. Mihai Daniel Pleșca, parohul de la Prigorenii Mici, sat al cărui nume s-a schimbat azi, luându-l pe cel al celebrului cronicar.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
