La Catedrala Patriarhală din București la trecerea în Anul Nou civil 2011 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a săvârșit Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos și a citit rugăciunile de mulțumire pentru Anul Nou, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
La final Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a ținut și un cuvânt de învățătură prin care a evidențiat istoricul slujbelor de la miezul nopții la trecerea dintre ani
„Bunul Dumnezeu a binevoit ca în aceste momente să trecem din anul 2010 în anul 2011. Începând cu noaptea de anul 1999 spre anul 2000 s-a născut o tradiție frumoasă și sfântă și anume, aceea de a ne ruga la cumpăna dintre ani nu numai în ziua de 1 ianuarie după Liturghie prin slujba de Te-Deum specială pentru Anul Nou, ci și la miezul nopții. Acest moment de priveghere de la miezul nopții și de rugăciune și de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite în anul care a trecut și de cerere pentru ajutorul de care avem nevoie în anul în care am intrat a fost pricinuită de serbarea mare a 2000 de ani de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Anul 2000 a fost un an jubileu. În 2001 a fost serbat ca moment sfânt ca început al celui de-al treilea mileniu. Au fost mari sărbători în anul 2000 la Ierusalim și la Constantinopol. Acest frumos obicei de a întâmpina Noul An la miezul nopții cu rugăciune s-a dezvoltat și a devenit o tradiție, mai ales în Biserica noastră Ortodoxă Română. De aceea, noi am îndemnat în Pastorala de Crăciun pe toți credincioșii ca la cumpăna dintre ani să se roage și împreună, preoții din Bisericii și maicile din Mănăstiri să aducem slavă lui Dumnezeu pentru timpul pe care ni l-a dat ca timp al mântuirii noastre”, a spus Preafericirea Sa, după cum ne informează Radio TRINITAS.
Preafericirea Sa a mai subliniat și valoarea timpului pentru mântuirea oamneilor.
„În fiecare moment de trecere de la un an la altul se fac tot felul de evaluări, se fac bilanțuri, dar în general acestea sunt legate de cele materiale, de progresul economic. Mai puțini oameni fac bilanțul vieții lor duhovnicești. Dorim ani mai buni fără ca noi să fim mai buni. Dorim ani mai bogați în cele materiale fără ca noi să fim mai bogați în fapte bune. Dorim multă fericire, dar nu suntem totdeauna în legătură directă cu Izvorul fericirii Care este Dumnezeu. De aceea, noi trebuie să ne gândim în primul rând că fiecare an pe care îl primim de la Dumnezeu ca an al vieții noastre este an al mântuirii. De aceea se și scrie la Mântuitorul încoace pe inscripții, pisaniile de la Biserici că s-a zidit această Biserică sau s-a zidit această casă în anul mântuirii, adică în anul de la Hristos Mântuitorul. Sfânta Scriptură a Noului Testament ne arată că timpul acum este timpul mântuirii, timpul întoarcerii noastre spre Dumnezeu și a unirii noastre cu Dumnezeu cu rugăciune prin pocăință și prin fapte bune. Apostolul Pavel spune ‘Iată timpul mântuirii’. Valoarea timpului pentru creștini este mai întâi o evaluare duhovnicească să punem început bun pentru anul în care am intrat. Sfântul Pavel spune, de asemenea, ‘Răscumpărați vremea, că zilele sunt grele’. Adesea, când în viața noastră sau în istorie se adună multe răutăți toate acestea nu trebuie să-l conducă pe creștin la disperare, ci la mai multă nădejde în Dumnezeu decât în propriile sale puteri ale omului limitat și trecător. Răscumpărăm timpul pierdut prin pocăință, regretând răul pe care l-am săvârșit și hotărându-ne să facem mai mult bine. Să cerem iertare lui Dumnezeu pentru timpul pierdut, timpul neroditor, timpul petrecut fără fapta cea bună și fără lumină în conștiință și fără iubire în inimă. Această răscumpărare a timpului pierdut se poate face numai în lumea aceasta. De aceea, Apostolul neamurilor îndeamnă zicând ‘Iată acum vreme potrivită’. Timpul vieții noastre îl putem petrece în rodire de cuvinte, gânduri și fapte bune sau în nerodire. Răscumpărarea înseamnă o ridicare din starea de cădere și un început nou pentru a răscumpăra timpul pierdut. Tâlharul de pe Cruce prin pocăință în ultima clipă a vieții sale a răscumpărat timpul pierdut și alții, cum a fost și Iuda Iscarioteanul, a pierdut într-o clipă mântuirea ca și tâlharul din stânga. De aceea, Fericitul Augustin spune: ‘Văd pe Golgota răstigniți trei oameni. Unul Care mântuiește Iisus Hristos Mântuitorul, altul care primește mântuirea, tâlharul din dreapta, și al treilea, care prin atitudinea sa împietrită și-a pierdut mântuirea’. În aceeași clipă vedem atitudini diferite ale oamenilor față de Dumnezeu-Omul. Unul se mântuiește și altul pierde mântuirea. Totul depinde de ce legătură duhovnicească avem noi cu Dumnezeu”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat și de ce s-a citit Acatistul Mântuitorului Hristos.
„Am citit Acatistul Mântuitorului pentru că Domnul Iisus Hristos este Cel Care a primit moștenire de la Dumnezeu Tatăl toate cele ce au fost create. În Evanghelia după Sfântul Ioan, capitolul III, versetul al III-lea se spune că în Dumnezeu-Cuvântul au fost făcute toate. Prin El toate cele ce există au fost făcute. Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni, capitolul I, versetul XVI, ne spune că în Iisus Hristos au fost făcute toate, prin El și pentru El. Atât cele nevăzute cerești cum sunt îngerii, puterile cerești, cât și cele nevăzute. Acest ‘pentru El’ este plin de semnificații și anume că întreaga lume, întregul universul văzut și nevăzut creat de Dumnezeu Tatăl prin Fiul și în Fiul s-a făcut pentru Fiul, adică este darul lui Dumnezeu-Tatăl pentru Fiul Său ca să fie o bucurie permanentă Dumnezeu-Tatăl a creat prin Fiul, în Fiul și pentru Fiul întreg universul, iar Dumnezeu-Fiul întrupându-Se, făcându-Se Om, întrând în timpul cel veșnic și mai presus de timp sfințește prin iubirea Sa jertfelnică toată creația văzută și nevăzută și o aduce ca ofrandă sfințită de recunoștință lui Dumnezeu-Tatăl. În această lucrare de sfințire a timpului, a lumii create, văzute și nevăzute, ne cheamă Hristos pe noi ca împreună să mulțumim Tatălui din Ceruri pentru sfințirea timpului vieții noastre. În Epistola către Evrei, capitolul I, versetul al II-lea, Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu-Tatăl a făcut moștenitor a toate ce există pe Fiul Său prin Care au fost făcute și veacurile. Aceste perioade de timp au fost făcute prin Iisus Hristos. El este numit în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare Împăratul Veacurilor pentru că veacurile au fost făcute prin El și pentru El. Aceasta explică de ce noi în seara aceasta am citit în stare de rugăciune Acatistul Mântuitorului Hristos”.
Preafericirea Sa a precizat și înțelesul duhovnicesc al timpului.
„Sfinții Părinți ai Bisericii au meditat asupra înțelesului duhovnicesc al timpului și Sfântul Grigore de Nyssa spune că toate cele ce devin, devin în timp. Și timpul este măsura devenirii celor create, adică măsura devenirii celor create între crearea lumii și răspunsul omului către Dumnezeu-Creatorul este un interval în care omul poate să răspundă cu recunoștință sau cu ignoranță. Deci, acesta este timpul în care noi devenim apropiați de Dumnezeu sau depărtați de Dumnezeu. În timp ne apropiem de Dumnezeu Cel veșnic și în timp ne putem depărta de El. Venind Cel mai presus de timp în timp Hristos Domnul trăiește deodată și în veșnicie și în timp ca pe noi cei din timp să ne facă părtași la viața veșnică. Fericitul Augustin remarcă că pe bună dreptate că Timpul nu există pentru Dumnezeu, fiindcă El trăiește în veșnicie, ci timpul este o caracteristică a făpturilor, a celor ce au un început și de aceea spune El Dumnezeu nu a creat lumea în timp, ci odată cu timpul. Timpul începe odată cu creați și este măsura devenirii celor create de Dumnezeu. De aceea, Fericitul Augustin spune în continuare că ‘Anii Tăi Doamne nici nu trec, nici nu vin, nici nu diminuează, nici nu se adună, căci astăzi al Tău este veșnicia'”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat în continuare cum pot oamenii să sfințească timpul.
„Dumnezeu trăiește într-un permanent astăzi. În El nu există ieri și nici mâine. Dar noi, cei născuți în timp, pentru că am fost creați deodată cu timpul ca măsură a devenirii, noi facem din timp o scară spre Dumnezeu. Această scară către Dumnezeu timpul este sfințită de Biserică prin cele șapte laude. Fiecare ceas este un ceas al mântuirii, fiecare zi este o zi a mântuirii. De aceea, noi avem Ceaslovul care ne arată cum să sfințim timpul prin rugăciunile săptămânii, iar calendarul este ecranul duhovnicesc prin care privim în veșnicie și vedem cum au sfințit oamenii timpul. În fiecare zi din calendar avem unul sau mai mulți sfinți și aceștia sunt oamenii care au sfințit timpul pentru că au trăit în rugăciune și fapte bune s-au pocăit pentru faptele rele, au săvârșit fapte bune și s-au împărtășit cu Hristos, Împăratul Cel fără de moarte și Cel veșnic. În Biserică nu e vorba de o filozofie a timpului, ci despre o trăire a timpului, o înțelepciune de a trăi timpul ca timp al prezenței lui Dumnezeu Cel veșnic în viața noastră ca și pe noi cei trecători să ne facă părtași la viața lui cea veșnică. E atâta înțelepciune în cultul nostru încât nu ne mai trebuie alți povățuitori ca să știm cum să trăim viața în mod creștinește. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască dragoste de a sfinți timpul prin venirea cât mai deasă la Biserică, prin rugăciuni pe care noi le înălțăm ziua și noaptea după putință. În această noapte ne-am adus aminte în mod deosebit că Hristos Împăratul veacurilor ne dăruiește în timp și sănătate și bucurie, uneori ne lasă să trecem prin încercări ca să ne apropiem mai mult de El, nu ca să ne îndepărtăm de El și așa vom aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții noastre, pentru fiecare ceas, pentru fiecare zi, pentru fiecare săptămână și pentru fiecare an”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a anunțat la finalul cuvântului Său faptul că în dimineața aceasta de 1 ianuarie, după slujba de Te-Deum, se va săvârși proclamarea Anului 2011 ca An Omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii.
